Cât timp aveți pentru lectură într-o zi?

O oră?

O jumătate de oră?

Un sfert de oră?

Cinci minute?

Dacă răspunsul este acesta din urmă, e trist, dar există un remediu.

Ramona Bădescu nu e la prima incursiune pe tărâmul haiku-urilor, a mai călătorit, și ne-a luat și pe noi cu ea, cu ocazia volumului Floare de cireș.

Acum a revenit, cu ambiții și mai mari și cu o structură ciclică adecvată, prin Orologii din nori.

Împărțirea pe anotimpuri, fiecare cu provocările și deliciile lui, este proprie filosofiei orientale. Îmi vine în minte chiar acum filmul coreean Bom yeoreum gaeul gyeoul geurigo bom (Primăvară, vară, toamnă, iarnă… şi din nou primăvară) și, deși fatalismul de acolo e înlocuit de Ramona Bădescu printr-o contemplare mai degrabă melancolică, îndemnul la reflecție se păstrează.

Față de colecția de haiku-uri anterioară, autoarea se menține cu mai multă strictețe în canoanele formei și versificației, dar m-am bucurat să văd că nu a abandonat îndrăzneala de a atinge senzații și imagini moderne. În câteva cuvinte, veți regăsi zăpușeala verii sau agitația autumnală a primelor zile de școală, de pildă.

Într-o foarte temerară încercare de a demonstra că poezia este un limbaj universal, haiku-urile Ramonei Bădescu vin cu versiuni în engleză și franceză, iar simpla lor alăturare provoacă la a compara variile manifestări ale acestui inefabil și inegalabil mecanism prin care cuvintele evocă tablouri și emoții și trăire.

Orologii din nori vine într-un format mic, numai bun de purtat și deschis oriunde, în acele cinci minute în care puteți arunca o privire în carte și două în viață.

Care va părea un pic mai frumoasă, cred.