20 de ani de la căderea în Sith

Acum 20 de ani, apărea acel film din saga Star Wars căruia, în ciuda controverselor care a înconjurat trilogia căreia îi aparținea, nici cei mai aprigi cârcotași nu i-au putut găsi prea multe beteșuguri.

Star Wars: Episode I – The Phantom Menace, deși preferatul meu, a fost pus la zid pentru complexitatea pe care nostalgicii nu au înțeles-o. Acum e redescoperit ca o bijuterie, mai ales în comparație cu dezamăgirea cruntă produsă de părțile VII-IX.

Star Wars: Episode II – Attack of the Clones a fost dominat de inepții, însă are partea lui de farmec, mai ales că măcar nu e vreo copie ieftină, precum seria amintită mai sus.

Însă Star Wars: Episode III – Revenge of the Sith a întrunit aprobarea generală și a restabilit pacea între diversele facțiuni de fani, inclusiv puriștii înrăiți.

Deoarece producția lui George Lucas cunoaște o reeditare în acest moment aniversar, pentru fiecare an scurs de la apariție, hai să explorăm câte un motiv pentru care e memorabilă.

1. Faptul că realizatorii nu se tem să o apuce pe căi întunecate, că nu edulcorează cu nimic damnarea lui Anakin Skywalker.

2. Potențialul luciferic al chipului lui Hayden Christensen.

3. Scena bătăliei spațiale de la început.

4. Apariția Generalului Grievous, cu tusea sa, cu vocea sa cavernoasă, cu sarcasmul replicilor sale.

5. Primul moment de cădere al lui Anakin Skywalker și ultima apariție a impunătorului Count Dooku al lui Christopher Lee.

6. Superba scenă în care, pe parcursul unei reprezentații artistice abstracte, Cancelatul Palpatine (Ian McDiarmid în cel mai bun inSidious moment al său), îl ademenește pe Anakin către partea întunecată a Forței.

7. Yoda în spinarea lui Chewbacca.

8. Duelul și urmărirea dintre Obi-Wan și Generalul Grievous.

9. Scena tentativei de arestare a lui Palpatine.

10. Scena duelului dintre Yoda și Împărat, în mijlocul Senatului gol.

11. Planeta Mustafar, plină de lavă, o veritabilă bolgie dantescă în care căderea în Sith se va desăvârși.

12. Ordinul 66.

13. Duelul dintre Anakin și Obi-Wan, intens și grandios, așa cum se cuvine punctului culminant al unei epopei.

14. Strigătul sfâșietor al lui Obi-Wan al lui Ewan McGregor către cel care îi fusese prieten.

15. Ultima replică și ultimul suspin al lui Padme/Amidala a lui Natalie Portman.

16. Apariția lui Darth Vader.

17. Împreună cu noul său stăpân, contemplă o Death Star incompletă.

18. Gemenii sunt reuniți cu familiile adoptive.

19. Firele sunt înodate, povestea e completă.

20. Am văzut acest film în cinema cu sora mea, am mers îmbrăcați în hanorace, iar când s-a stins lumina și a început genericul de legendă, ne-am pus glugile pe cap și am început să imităm amândoi respirația greoaie a lui Darth Vader.

May the Fourth be with you!

20 de ani, 20 de motive că Attack of the Clones nu e chiar infect

Se îndeplinesc 20 de ani de când a fost lansat Star Wars: Episode II – Attack of the Clones, care, la vremea respectivă, mi s-a părut un monument de inepție.

Încă am această impresie, dar, după apariția Episoadelor VII, VIII și IX, mi-am dat seama că în predecesorul atât de stigmatizat pot găsi un număr de lucruri pozitive cel puțin egal cu vârsta-i deja venerabilă.

1. Hayden Christensen – figura deopotrivă de ingenuă și de luciferică sunt adecvate pentru a-l reda pe acela care e la cumpănă între partea luminoasă și cea întunecată a Forței.

2. Urmărirea de pe Coruscant.

3. Creșa de clone.

4. Înfruntarea dintre Obi-Want Kenobi și Jango Fett pe planeta ploioasă Kamino.

6. Jocul spațial de-a șoarecele și pisica între aceiași doi în câmpul de asteroizi.

7. Idila câmpenească dintre Anakin și Padme, sursă inepuizabilă de meme-uri.

8. Peripețiilor lor în fabrica de droizi.

9. Sir Christopher Lee drept Contele Dooku: vocea, prestanța, legenda.

10. I don’t like sand. It’s coarse and rough and irritating and it gets everywhere.

11. Padme îl pupă pe Anakin după replica de mai sus.

12. Contele Dooku îl ispitește pe Obi-Wan Kenobi cu adevărul.

13. Figurile liderilor separatiștilor, parcă desprinse din imaginația unui Hayao Miyazaki.

14. Clănțănitul limbii Geonosienilor (un Youtuber chiar dă lecții pentru cei interesați aici).

15. Schimbul ăsta de replici în secvența din arenă: What about Padme? She seems to be on top of things.

16. The Bad Mother F*cker himself Mace Windu wielding a purple lighsaber. Purple!

17. Învălmășeala aia de luptă, cu vehicule și arme care mai de care mai ridicole.

18. Jar Jar Binks cerând să i se dea puteri depline Cancelarului Palpatine, consolidându-și ipostaza de cel mai detestat personaj din saga Star Wars și alimentând acea ipoteză care îl înconjoară, încă neconfirmată, dar nici neinfirmată de realizatori.

19. Pohta ce-a pohtit o omenire întreagă începând din 1980 – Maestrul Yoda cu sabia laser!

20. Ceremonia nupțială de la final, un vremelnic strop de fericire într-un ocean de evenimente întunecate, așa cum e existența noastră de altfel.

Feriti-va de scriitori!

Shattered Glass este unul dintre putinele filme care, daca ar fi folosite drept suport de curs, s-ar potrivi pentru mai multe discipline diferite: etica profesionala in jurnalism, mitomania in psihologie, leadership-ul in management si cabotinismul sau interpretarea ultra-emfatica in actorie.

Un tanar jurnalist, simpatic, popular si, aparent talentat, este prins cu ocaua mica: toate articolele sale, aparute intr-o prestigioasa publicatie ce isi facuse un titlu de glorie din veridicitatea materialelor, nu se dovedesc a fi decat niste fictiuni excelent redactate.

Daca tot ce am spus pana acum pare incredibil de scortos, va mai zic doar atat: Hayden Christensen joaca traznet. Mi-a fost aproape imposibil sa-l recunosc pe baietasul plin de el din Star Wars: Attack of the Clones in interpretul care emana o combinatie naucitoare de instabilitate psihica, sarm si perversitate. Printre musculosii Hollywood-ului se naste si un frumos luciferic.

Fara sa vreau, filmul mi-a adus aminte de impresia pe care mi-a facut-o pe vremuri reportajul lui Pascal Bruckner despre cazul de la manastirea Tanacu, iar atunci era vorba de ceva ce se petrecuse in realitate. Nelinistea ca un om talentat in ale scriiturii poate convinge si influenta cu o usurinta inspaimantatoare s-a pastrat insa.

Feriti-va de scriitorii care se strecoara in presa!

P.S. Jiunimistii sa vada neaparat filmul asta:))!