20 de ani, 20 de motive că Attack of the Clones nu e chiar infect

Se îndeplinesc 20 de ani de când a fost lansat Star Wars: Episode II – Attack of the Clones, care, la vremea respectivă, mi s-a părut un monument de inepție.

Încă am această impresie, dar, după apariția Episoadelor VII, VIII și IX, mi-am dat seama că în predecesorul atât de stigmatizat pot găsi un număr de lucruri pozitive cel puțin egal cu vârsta-i deja venerabilă.

1. Hayden Christensen – figura deopotrivă de ingenuă și de luciferică sunt adecvate pentru a-l reda pe acela care e la cumpănă între partea luminoasă și cea întunecată a Forței.

2. Urmărirea de pe Coruscant.

3. Creșa de clone.

4. Înfruntarea dintre Obi-Want Kenobi și Jango Fett pe planeta ploioasă Kamino.

6. Jocul spațial de-a șoarecele și pisica între aceiași doi în câmpul de asteroizi.

7. Idila câmpenească dintre Anakin și Padme, sursă inepuizabilă de meme-uri.

8. Peripețiilor lor în fabrica de droizi.

9. Sir Christopher Lee drept Contele Dooku: vocea, prestanța, legenda.

10. I don’t like sand. It’s coarse and rough and irritating and it gets everywhere.

11. Padme îl pupă pe Anakin după replica de mai sus.

12. Contele Dooku îl ispitește pe Obi-Wan Kenobi cu adevărul.

13. Figurile liderilor separatiștilor, parcă desprinse din imaginația unui Hayao Miyazaki.

14. Clănțănitul limbii Geonosienilor (un Youtuber chiar dă lecții pentru cei interesați aici).

15. Schimbul ăsta de replici în secvența din arenă: What about Padme? She seems to be on top of things.

16. The Bad Mother F*cker himself Mace Windu wielding a purple lighsaber. Purple!

17. Învălmășeala aia de luptă, cu vehicule și arme care mai de care mai ridicole.

18. Jar Jar Binks cerând să i se dea puteri depline Cancelarului Palpatine, consolidându-și ipostaza de cel mai detestat personaj din saga Star Wars și alimentând acea ipoteză care îl înconjoară, încă neconfirmată, dar nici neinfirmată de realizatori.

19. Pohta ce-a pohtit o omenire întreagă începând din 1980 – Maestrul Yoda cu sabia laser!

20. Ceremonia nupțială de la final, un vremelnic strop de fericire într-un ocean de evenimente întunecate, așa cum e existența noastră de altfel.

Feriti-va de scriitori!

Shattered Glass este unul dintre putinele filme care, daca ar fi folosite drept suport de curs, s-ar potrivi pentru mai multe discipline diferite: etica profesionala in jurnalism, mitomania in psihologie, leadership-ul in management si cabotinismul sau interpretarea ultra-emfatica in actorie.

Un tanar jurnalist, simpatic, popular si, aparent talentat, este prins cu ocaua mica: toate articolele sale, aparute intr-o prestigioasa publicatie ce isi facuse un titlu de glorie din veridicitatea materialelor, nu se dovedesc a fi decat niste fictiuni excelent redactate.

Daca tot ce am spus pana acum pare incredibil de scortos, va mai zic doar atat: Hayden Christensen joaca traznet. Mi-a fost aproape imposibil sa-l recunosc pe baietasul plin de el din Star Wars: Attack of the Clones in interpretul care emana o combinatie naucitoare de instabilitate psihica, sarm si perversitate. Printre musculosii Hollywood-ului se naste si un frumos luciferic.

Fara sa vreau, filmul mi-a adus aminte de impresia pe care mi-a facut-o pe vremuri reportajul lui Pascal Bruckner despre cazul de la manastirea Tanacu, iar atunci era vorba de ceva ce se petrecuse in realitate. Nelinistea ca un om talentat in ale scriiturii poate convinge si influenta cu o usurinta inspaimantatoare s-a pastrat insa.

Feriti-va de scriitorii care se strecoara in presa!

P.S. Jiunimistii sa vada neaparat filmul asta:))!