Enigme eduardiene

Cel mai recent spectacol de la Filarmonica ”Oltenia” din Craiova a prezentat (dar nu și descifrat, ce farmec ar avea?) enigme, mai precis unele formulate muzical de compozitori cu prenume de Eduard.

Cea mai mare parte a concertului a fost dedicată Variațiunilor ”Enigma”, op. 36 ale lui Edward Elgar.

Nu știu, e încă o enigmă pentru mine, dar acțiunea combinată a titlului și a sonorității mă presdispune deseori spre a explora mental acel domeniu al culturii universale pe care o bucată muzicală clasică îl evocă subtil.

Varietatea acestei selecții m-a purtat, astfel, prin fel și chip de mistere neelucidate ale omenirii, iar gazdă a tuturor acestor episoade de documentar cel puțin la fel de bun precum cele ale BBC-ului a fost dirijorul Radu Zaharia.

O secvență a avut ceva de zbor, de incursiune în văzduh, așa că am admirat grandioasele contururi de la Nazca, al căror rost e încă discutat între specialiști.

O altă secvență, jucăușă, m-a purtat cu gândul la Manuscrisul Voynich, ale cărui desene pitorești și scrieri ciudate încă sunt o provocare pentru istorici și criptografi. Iar acea sonoritate glumeața despre care vorbeam a inclus și ipoteza că e o farsă erudită din partea celui căruia îi poartă numele.

Niște pasaje muzicale mai tensionate m-au purtat pe coridoarele încă neexplorate așe Mormântului Primului Împărat al Chinei, același despot genial care și-a făurit o armată de soldați de teracotă, ca să îl slujească în viața de apoi.

Iar momentele astrale ale acelorași Variațiuni ”Enigma” au exprimat sugestiv acea tendință pur umană de a privi către stele și a le înțelege, aspirație și necesitate care au dus atât la monumentalul Stonehenge, cât și la concisul Disc Nebra.

N-a lipsit, însă, cea mai mare enigmă dintre toate, adică întortocheatul labirint al sufletului omenesc, redat în complexitatea Concertului în La minor pentru pian și orchestră, op. 16 al lui Edvard Grieg, care a avut-o în prim-plan pe artista Maria Diana Petrache.

Când duioasă, când exaltată, când discretă, când decisă, această compoziție n-a oferit răspunsul definitiv a ce anume ne face oameni, dar a fost un îndemn în a nu abandona niciodată această enigmă.

Iar prin muzică avem o posibilă cheie a descifrării ei.

Sursă imagini din timpul concertului: Filarmonica ”Oltenia” Craiova.

Manuscrisul Voynich

Vine unul dintre colegii experti in traduceri autorizate germana din Craiova, le arunca un zambet siret celorlalti membri ai centrului de traduceri din Craiova: am ceva ce nici macar voi, expertii in traduceri din Craiova, nu puteti descifra si traduce. O asa afirmatie drastica a starnit niste ridicari din sprancene, mai ales din partea colegelor care se ocupa cu traduceri de limbi rare din Craiova.

Asa ca specialistul in traduceri germana Craiova incepe sa ne spuna povestea manuscrisului Voynich, supranumit “cel mai misterios manuscris din lume”. Numele ii vine de la anticarul Wilfrid Voynich, care l-a achizitionat in 1912…

Continuarea pe www.biroutraducericraiova.wordpress.com