Recent, prin fata ochilor, mi-au trecut doua filme avand aceeasi tema, pe care o trateaza insa diferit.

Unul dintre acestea este Doubt. Intr-o scoala, preotul (Philip Seymor Hoffman), care este si profesor, este suspectat de o calugarita mai tanara (Amy Adams) ca a abuzat sexual de singurul elev de culoare din acea institutie, iar aceasta ii impartaseste temerile sale directoarei scolii, o calugarira severa, acra si tenace (Meryl Streep). Aceasta din urma se lanseaza intr-o campanie impotriva preotului, hotarata sa il indeparteze. Daca la inceput conflictul sta sub semnul echivocului si al acuzatiilor nerostite, in timp devine fatis.

Filmul are patru nominalizari la Oscar pentru interpretari si, daca asta nu va e suficient, aveti si laudele mele fara numar pentru modul cum fiecare actor, oricat de mica i-ar fi partitura, scoate maximul din fiecare replica si din fiecare prim plan. Cei pasionati de mimica au acum un studiu de caz sa le ajunga destul timp. Scenariul, fara a fi stralucit, sustine prestatiile distributiei si face din film unul care mai degraba impune respect, decat place in adevaratul sens al cuvantului.

Daca abuzul sexual e mai mult sugerat in Doubt, in Myterious Skin nu ii lipseste decat un pic sa fie explicit de-a dreptul. Filmul urmareste doua povesti paralele, care se vor uni intr-un final lamuritor. Pe de-o parte, avem evolutia unui tanar abuzat sexual in copilarie de antrenorul sau si care a ajuns sa se prostitueze, oferindu-se altor barbati. Pe de alta, avem povestea unui alt tanar, introvertit si convins ca in copilarie a fost rapit de extraterestri si care incearca sa afle raspunsul privitor la anumite goluri de memorie din acea perioada.

Daca latura asta a filmului e trista, dar suportabila, cealalta a pus la grea incercare chiar si pe cineva care a reusit sa vada detasat scene de amor intermasculin, gen Brokeback Mountain sau Milk. Daca vi se pare ca exagerez, imaginati-va un barbat seducand un baietel de 8 ani. Asa-i ca n-aveti antrenament pentru asta?

Nu va ascund ca putin a lipsit sa nu ma dau batut, numai ca scenariul filmului are perversa maiestrie de a lasa sa strabata din cand in cand firicele de umanitate autentice, care, ca si stropii de apa oferiti unui om supus torturii, il tin in viata, astfel incat supliciul poate continua pana la finalul de o frumusete sfasietoare.

Traseul de tarfa masculina al personajului lui Joseph Gordon-Levitt (care nu e cu nimic mai prejos decat oricine din Doubt) nu e doar un pretext pentru a ne provoca vizualizarea mentala a unor felatii sau sodomizari. Varietatea celor care ii solicita serviciile protagonistului reprezinta o incursiune extraordinara in abisul degenerarii umane.

Asa ca, daca aveti stomacul tare, va recomand Mysterious Skin. Va va smulge pleoapele si va va obliga sa priviti realitatea cruda.