Acum scurt timp mi-am împlinit un vis pe care îl aveam de când eram mic și care s-a înfiripat conștient la Olimpiada de Iarnă de la Lillehammer din 1994, despre care scriam aici.

La Angers, unde s-a desfășurat prima etapă a Grand Prix-ului de Patinaj Artistic, am fost martorul nemijlocit și încântat al acestei combinații de sport și artă, iar mai jos sunt câteva impresii pe care numai la fața locului le poți înregistra organic.

După scandalul cu fosta-i parteneră Gabriella Papadakis, Guillame Cizeron, care e arătos, dar și mândru nevoie mare (fapt care se vede din modul cum patinează, cu un spate mai drept ca al lui Iohannis), și-a găsit o parteneră frumoasă foc și foarte pricepută, Laurence Fournier-Beaudry, care îl secondează așa cum își dorește.

Împreună au instaurat o dominație foarte apăsătoare asupra probei de dans, iar la încălzirea de dinaintea programului liber au remarcat cum toate celelalte cupluri din acea grupă trăgeau cu coada ochiului la mișcările lor.

Apropo de asta, când se calculează punctele unor concurenți, cei care urmează sunt deja pe gheață, ca să se dezmorțească. Nu o dată, când se anunțau scorurile, unele concurente își puneau mâinile la urechi. Pare copilăresc, dar e de fapt o metodă simplă de a nu se lăsa influențat (nici relaxat) de condiții exterioare.

Mikhail Shaidorov a ajuns campion olimpic printr-o combinație de merite și conjunctură porcesc de favorabilă. Nu-i lipsesc calitățile, dar e apăsat de neașteptata performanță la fel ca Emma Răducanu. Sper să nu fie condamnat la o soartă ca a ei.

La proba băieților aștept ca în câțiva ani să avem o rivalitate dintr-aceea acerbă și spectaculoasă, precum cea de odinioară dintre Brian Biotano și Brian Orser sau cea pe care am savurat-o în copilărie, între Alexei Yagudin și Evgheni Plushenko.

Acum este vorba despre fragezii, dar foarte talentații Seo Min-kyu (Coreea de Sud) și Jimmy Ma (SUA). Amândoi sunt talentați și amândoi m-au făcut să aplaud în picioare.

Constatare care va fi interpretată drept misogină, dar îi dau înainte:

Dacă a fost să văd un concurent care participase deja susținându-l de pe margine pe un altul (compatriot sau coleg de la același antrenor), aceștia au fost tot timpul bărbați.

Vorba bancului:

Bărbații se insultă și nu vorbesc serios.

Femeile se complimentează și nu vorbesc serios.

Patinajul artistic este un sport al naibii de complicat.

Nu doar de praticat, ci și de evaluat.

În imaginea de mai jos e partea tehnică a juriului. Cred că se vede multitudinea de tabele pe care experții cu pricina aveau nevoie să le completeze în timp real.

Și când te gândești cât caz se face de camera VAR și liniile care trebuie trase ca să arate că atacantul a avut cotul mai câș decât fundașul.

Vârtejul în care a băgat-o Robert Kunkel pe Anita Hocke la proba de perechi pare nebunesc când îl vezi filmat (îl aveți aici). În realitate a fost și mai și.

Căzăturile dor.

Nu doar pe sportivi, ci pe noi toți.

Dacă la televizor te mai amuzi, la fața locului ți se rupe inima, chiar și dacă nu îți place programul respectiv prea mult.

Nu e de mirare că eu (și mapamondul întreg) am îndrăgit-o pe Ami Nakai.

Ingenua de la Olimpiada de la Milano-Cortina a mai crescut un pic, dar are un zâmbet la care te topești, deși nu e prea cald în patinoar.

Nu în ultimul rând, muzica este cel mai mare cadou pe care omenirea și l-a făcut sieși.

Arii clasice, hituri legendare, coloane sonore de tot felul, toate au făcut patinoarul din Angers să răsune, pe sportivi să trăiască și pe spectatori să exulte.

P.S. Nu-mi cereți mai multe poze, astea sunt toate, în rest am fost prea absorbit de tot ce s-a întâmplat acolo.