Să privim pictura! (CXXXVII)

Portret de femeie din profil

Suntem în plin Festival Shakespeare la Craiova, iar asta nu putea să nu influențeze modul cum m-am aplecat asupra unei picturi renascentiste peste care am dat acum ceva timp la Muzeul Jacquemart Andre din Paris.

Se intitulează Portret de femei din profil și îl are drept autor pe Giovanni di ser Giovanni, zis Scheggia (1406-1486), fratele mult mai celebrului Masaccio.

Ce m-a atras instantaneu la tablou a fost modul cum este catalizată impresia de profunzime a imaginii.

Pictorul nu folosește excesiv savantele descoperiri despre punctul de fugă și al unghiurile care vor domina arta plastică în perioada imediat următoare, ci se folosește preponderent de suprapunerea straturilor de culori.

Puterea negrului rochiei și a albului acoperământului de cap potențează paloarea chipului și a gâtului, precum și auriul părului, conferindu-le volum și chiar carnalitate.

Foarte discret, dar de efect este umbra unuia dintre pomeți, la rându-i element al transmiterii senzației de tridimensionalitate.

Acestea au fost calitățile de atunci, acum, însă, pictura mă ispitește să îmi imaginez și să decid pe care personaj feminin al lui Shakespeare l-ar putea întruchipa.

Fiind o pictură italiană, restrângem aria de cercetare la piesele care au loc în acea parte a Europei.

Să fie Silvia din Doi tineri din Verona, cea integră în dragostea ei și care e chiar subiectul unui tablou care îi prilejuiește celeilalte eroine, Julia, un monolog de o perpetuă prospețime psihologică?

Să fie Portia din Neguțătorul din Veneția, aparent inaccesibila domniță, care, pentru a fi alături de iubitu-i Bassanio, se deghizează în avocat?

Să fie Hero din Mult zgomot pentru nimic, care trebuie să sufere calomnii și recurge la o stratagemă funestă pentru a-și dovedi nevinovăția?

Frumoasă este arta, mai ales când poți să îi împletești ramurile.

Să privim pictura! (CXXXV)

Hoinărind prin sălile Muzeului Jacquemart Andre din Paris, am descoperit două superbe picturi renascentiste care au mai multe în comun decât faptul de a fi fost realizate aproape în același timp.

Una este Fecioara cu Pruncul, Ioan Botezătorul și un bătrân de Luca Signorelli.

Cealaltă este Fecioara cu Pruncul, înconjurată de trei sfinți de Andrea Mantegna.

După cum se poate observa, ambele sunt variante de Maesta și impresionează prin frumusețea și pitorescul cu care artiștii o înfățișează pe Fecioara Maria.

Ambele ipostaze atrag atenția prin chipul și psihologia discretă și melancolică a acestui personaj feminin.

Ceea ce nu se poate spune despre Pruncul Iisus, care este reprezentat destul de nenatural, iar eu unul am în minte și alte exemple când bebelușul era de-a dreptul ridicol.

Și nu uitați că aici vorbim de două lumea mari ale lumii artei.

De ce nu le mergea penelul atât de bine când venea vorba de copii?

Să fie oare pentru că în acea perioadă rolul bărbaților în gestionarea bebelușilor era minim spre inexistent, iar ei aveau astfel prea puține repere estetice în această privință?

Posibil.

Să fi fost oare preocuparea pictorilor pentru figura feminină un mod de a aduce un compliment vreunei reprezentante a Evei la care râvneau mai mult sau mai puțin cast?

Nu este exclus.

Să fi fost oare aplecarea către complexitatea chipului Fecioarei Maria un mod de a depăși preocuparea strict dogmatică a comanditarilor tablourilor?

Tot ce se poate.

Multe întrebări, puține răspunsuri clare.

Ceea ce face a le căuta cu atât mai plăcut.

Sei bellezze

La Pinacoteca Națională din Bologna sunt multe picturi superbe.

Atât de multe, de fapt, încât nu le poți savura pe deplin într-o vizită scurtă.

Așa că, la un moment dat, fermecat de una dintre imaginile de mai jos, m-am concentrat să remarc acele figuri feminine de o frumusețe transcendentală.

Mai jos aveți șase dintre ele (pentru simplificare, voi menționa doar numele pictorului, nu și titlurile tablourilor).

Vă las vouă ingrata sarcină de a o alege pe cea care vă place cel mai mult.

Eu n-am reușit să o duc la capăt.

Nicolo dell’Abate

Guido Reni

Giorgio Vasari

Giovanni Andrea Sirani

Gaetano Gandolfi

Donato Creti