Ce piese vreau să văd la FNT 2021

Încep cu o mărturisire: pentru mine, care nu locuiesc în București, faptul că și această ediție din 2021 a Festivalului Național de Teatru (FNT) se va desfășura tot online este o binefacere.

Anul trecut am fost un profitor de nivel mediu al acestei situații, dar acum mi-am propus să storc plăcere teatrală cât cuprinde, așa că am făcut o listă a pieselor pe care intenționez să le văd în perioada 6 – 14 noiembrie 2021, când are loc acest eveniment grandios, cu care doar Festivalul Shakespeare din Craiova sau Festivalul Internațional de Teatru din Sibiu mai pot concura.

Notă: am pus link-uri către toate aceste spectacole care mi-au atras atenția, dar e nevoie să știți că nu sunt disponibile decât o perioadă limitată de timp, așa că fiți prompți.

Și veți fi răsplătiți.

Verde tăiat – subiectul este unul actual și extrem de dureros, iar asta mă face curios să văd cum l-au putut transpune dramaturgic.

Rinocerii – a avut și noi piesa asta la Craiova, cu vocea inimitabilă a lui Ilie Gheorghe și cu regia așijderea a lui Robert Wilson, așa că paralelele cu această versiune a reputatului Gabor Tompa sunt inevitabile.

Efecte secundare – într-o lume măcinată de controverse despre medicină și rolul ei în viața noastră, un astfel de spectacol este binevenit.

Antigona – capodoperă a Antichității, transpusă de niște nemți în cheie rock-punk. Irezistibil.

98% decizia corectă – o fată de 17 ani rămâne însărcinată. Ficțiune? Mai degrabă frescă a unui fenomen larg răspândit pe la noi.

Hoții – nu e cea de Schiller, e un text modern, despre meandrele și dificultățile încrederii între oameni.

Steaua fără nume – încă o ocazie să compar punerile în scenă pe care le știu ale unui piese cunoscute cu una nouă, care pare destul de îndrăzneață, cel puțin din punct de vedere vizual.

D-ale carnavalului – de Caragiale avem nevoie oricând și, deși nu mi-a plăcut ce a făcut Alexandru Dabija din O scrisoare pierdută, cea cu Vizante et comp., sunt dispus să îi dau o șansă să se reabiliteze.

O scrisoare pierdută – am dubii față de această abordare, dar curiozitatea e prea mare.

Luna verde – poezie de Federico Garcia Lorca și vioară electrică, o combinație inedită care îmi face cu ochiul (și cu urechea).

Încuiați – învălmășeala care pare a fi această piesă începe de la un tușit. Da, contați pe mine.

Tragedia omului – un poem de Madach Imre, greoi la citit, să vedem ce a reușit Silviu Purcărete din el.

Chiritza în carantină – dacă titlul nu vă ajunge, aflați și că este un spectacol-concert de Ada Milea.

De menționat că la Festivalul Național de Teatru, ediția 2021, Teatrul Național ”Marin Sorescu” din Craiova va contribui cu două piese: Hektomeron și Inimă și alte preparate din carne, pe care nu o să le revăd, din motive diferite pentru fiecare.

Caragiale, contemporanul nostru

In anul centenarului si intr-o situatie politica amar-suculenta multa lume il invoca pe cel care simtea enorm si vedea monstruos, Ion Luca Caragiale, iar cei de la Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova se numara printre acestia.

Omagiul lor va lua forma piesei Doua loturi, care va avea premiera marti, 13 martie 2018, la ora 18:00, la sala Amza Pellea. Pe langa inubliabila poveste a lui Lefter Popescu si norocului sau inselator, spectacolul va mai include si fragmente din alte scrieri caragialesti, precum CFR, Moftul roman, Mitica, Moftangii sau Politica si literatura.

In distributie ii regasim pe Nicolae Vicol, Stefan Cepoi, Corina Druc/Alina Mangra, Alex Calangiu, Cristina Albisoru, Diana Bagdasar, Theodora Balan, Laura Dumitrescu, Arina Pavalan, Victoria Zubenco, Ionut Banica, Alex Ciontu, Andrei Stefanescu, Andrei Schiopu, Anastasia Cepoi, Ioana Vicol si Romana Vicol.

O coincidenta simpatica il vizeaza pe regizor – Nicolae Poghirc – pe care l-am descoperit cand eram prin liceu tot intr-o piesa de Caragiale, in rolul lui Rica Venturiano din O noapte furtunoasa.

Cand ma uit la ce politicieni si moravuri avem, mai ca ma bufneste plansul, apoi mai vad o poanta pe Internet si rad pana imi amortesc falcile si ma gandesc ca avem a-i multumi si lui Caragiale pentru acest mecanism de supravietuire.

Sa ne traieste, nene Iancule, oriunde ai fi!