Să privim pictura! (CXVI)

Elanul

În imaginea de mai sus aveți o pictură alertă, de o mare intensitate motrică, găzduită de Muzeul de Artă al României și semnată de Aurel Popp (1879-1960).

Intitulată Elanul, se constituie într-o preamărire a actului lucrativ, confirmată stilistic de siluetele din plan secund, dibaci integrate compoziției.

Însă, dincolo de toate aceste decodări estetice, tabloul mi-a adus aminte cum, în repetate rânduri, mi-a povestit mama despre o poezie de Mihai Beniuc, al cărei patetism (din prima strofă) este parodiat simpatic de Marin Sorescu.

Creația lui Beniuc se intitulează Cu Dumnezeu la cot, face parte din volumul Cântece de pierzanie, iar primele ei versuri sună așa:

Când voi izbi o dată eu cu barda,

Această stâncă are să se crape

Și va țâșni șuvoi de ape!

Băieți, aceasta este arta!

Vine apoi replica lui Sorescu din secțiunea Supliment de consacrare (unde sunt luați în răspăr și alții) a volumului Singur printre poeți:

Când voi izbi cu barda eu, profund,

Această stâncă are să se crape

Și va țâșni din ea șuvoi de ape…

Băieți: păzea că vă… inund.

Și uite-așa, o poezie destinată cel mai probabil uitării (a lui Mihai Beniuc) își află un soi de nemurire grație parodiei lui Marin Sorescu.

De asta e bun umorul.

Face viața mai lungă.

Unde mi-e sufletul?

Se spune că, după moarte, sufletul hoinărește prin locurile unde te-au purtat pașii și ai petrecut cel mai mult timp în cursul vieții.

Dacă e pe-așa, atunci al meu se va deplasa după cum urmează.

Pe aleile Parcului Romanescu, dar și pe cărările Hipodromului, veghind tufele de măceș și ascultând privighetorile roșcate.

Pe coridoarele Muzeului de Artă, oprindu-se des în fața câte unui tablou și poposind multișor în sălile dedicate lui Brâncuși.

În sala cinematografului Patria, în special pe la locurile de la mijlocul culoarului, acolo unde se ajunge cel mai ușor, dacă ai intrat după ce s-a stins lumina.

Pe holurile și prin sălile Universității din Craiova, dar și prin barurile din apropiere.

Pe aleile, dar și dâmburile Grădinii Botanice, pe care a prins-o pe vremea când nu era împănată cu tot felul de nimicuri.

La Filarmonica ”Oltenia” din Craiova, unde o va căuta pe pisica melomană.

Pe aleile Parcului Tineretului, luându-se la goană cu tricicliștii zvăpăiați.

Pe toată zona Lacului Tanchiștilor, desfătându-se îndeaproape cu spectacolul vieții sălbatice de acolo.

La Teatrul Național ”Marin Sorescu”, rememorând cum, uneori, potriviri celeste de texte strălucite (Marin Sorescu), idee și regie inspirate (Norbert Boda) și actori înzestrați și motivați (Alina Mangra, Angel Rababoc, Marian Politic, Corina Druc, Dragoș Măceșanu, Nicolae Vicol și Ștefan Cepoi) l-au pregătit pentru Marea Călătorie Dincolo.