Cand privesc fotografiile lui Travis Zielinski, simt poezia razboiului. Simt ca in mine este rascolita acea fascinatie inexplicabila pentru cea mai detestabila manifestare a naturii umane. Imaginile artistului intra in aceeasi camera obscura, acel tainic refugiu in care mai privesc cu rasuflarea accelerata elicopterele lui Coppola, decoland pe muzica lui Wagner si pe dementul personaj al lui Robert Duvall exclamand: Ador mirosul de napalm dimineata!
Tot aici, cuvintele lui Shakespeare isi fac loc in mintea mea fara sa ma pot impotrivi:
Pe capete de oameni va cadea
Blestemul greu si furia in case
………………………………………..
Distrugerea si sangele si groaza
Atat vor parea obisnuite
Ca mamele-or zambi, vazandu-si pruncii
Crunt sfasiati in gheare de razboinici,
Cruzimea mila va inabusi-o.
………………………………………….
Urcat fierbinte din infern, pamantul
L-o-nfiora, strigand cu glas tiranic
„Fara-ndurare”, pana cand copoii
Razboiului, scapati din lant, atata
Vor raspandi hidoasa lor isprava,
Ca tot pamantul o duhni a lesuri
Ce-si cata cuvioasa-ngropaciune.
(Iuliu Cezar, traducere: Tudor Vianu)
Aceasta este poezia razboiului. Savurati-o cu masura.