Se spune că recunoștința este un sentiment foarte sănătos.
Dacă e pe așa, de aseară plesnesc de sănătate, pentru că sunt al naibii de bucuros că există Oscarurile, căci examinându-le, găsesc întotdeauna creații care mi-ar fi altminteri pierdute pe vecie.
Asta se aplică și mai abitir acelor categorii de nominalizați din josul listei, mai precis din zona scurtmetrajelor.
În 2026, aici intră și The Singers care este, în lipsă de un cuvânt mai bun, o binecuvântare.
Treaba narativă stă în halul următor:
Într-un bar întunecos, populat de înfrânți ai sorții, barmanul are ideea să îi provoace pe căzuții săi clienți la un duel muzical.
Inspirat de o povestire de Ivan Turgheniev, dar adaptat lumii aceleia americane profunde, pe care nu o vedem prea des, acest film de doar optspreze minute regizat de Sam A. Davis reușește un miracol.
Locul unde se desfășoară totul îți apare inițial ca o biciușcărie ordinară, dar apoi devine un spațiu al comuniunii și mântuirii.
Tot așa, personajele par la început ca vai de mama lor, pentru ca ulterior să le îndrăgești pitorescul chipurilor.
Tonurile întunecate și fumul de țigară au un aer de infern dantesc la debut și sfârșesc prin a întregi o atmosferă înălțătoare.
Toate, grație muzicii.
Acest dar divin care, de când a făcut omenirea ochi, a ajutat-o să supraviețuiască și să facă față suferinței și eșecurilor și pierderilor iremediabile.
Mulțumim oricui e acolo sus pentru muzică.
