Veteranii la lucru

Bridge_of_Spies1Cand niste veterani ai cinematografiei se aduna si fac ce stiu mai bine, poate ca nu le iese o capodopera, dar nici nu prea au cum sa dea gres.

Bridge of Spies a prilejuit o astfel de colaborare fructuoasa si care ramane atractiva in toate momentele sale, chiar si in cele mai sablonarde sau un pic prea apasate.

Steven Spielberg este regizorul si face ce stie el mai bine: sa creeze spatii fara cusur, migalos construite, dinamic exploatate si impresionante la privit. Prabusirea avionului, navala agentilor FBI sau Berlinul in curs de scindare sunt mostre al mestesugului desavarsit al acestui cineast.

Fratii Ethan si Joel Coen (carora li se adauga Matt Charman) sunt scenaristii si fac ce stiu ei mai bine: sa plasmuiasa dialoguri destepte, ironice si amuzante. Si ei au partea lor de merit in faptul ca, desi Bridge of Spies are aproape doua si jumatate, din care doua numai de vorbit, plictiseala e tinuta la distanta de parca ar da peste un gard de sarma ghimpata.

Tom Hanks este protagonistul si face ce stie mai bine: e omul normal pus in situatii deosebite, pe care le rezolva prin inteligenta, abnegatie si integritate. Bestiala mea mama are o descriere foarte buna pentru acest extraordinar actor: are o fata de tractorist, dar e suficient sa deschida gura, ca il si indragesti.

Bridge_of_Spies2

Restul distributiei e ales cu mare inspiratie. In rolul spionului sovietic, Jack Rylance captiveaza printr-o excelenta placiditate filosofica, iar neamtul Sebastian Koch (Das Leben der Anderen, Zwarboek, Der Tunnel) si rusul Mikhail Gorevoy isi valorifica impecabil accentele si dictiile, dand savoare internationala acestei film.

Dincolo de povestea schimbului de agenti din timpul Razboiului Rece, Bridge of Spies are un aer patriotic nostalgic: americanii de acum, care se stiu cam cu musca pe caciula, isi aduc aminte ca era o vreme cand erau farul moralitatii si al libertatii in lume.

Bridge_of_Spies3

 

Povestea filmului bine facut

tunnelN-am inventat nemtii thriller-ul, insa, asa cum ii stim, daca se apuca sa faca unul, il fac bine. E si cazul lui Der Tunnel, povestea unor tipi intreprinzatori care sapa un tunel pe sub zidul Berlinului, ca sa ii salveze pe cei dragi.

Filmul are peste doua ore si jumatate pentru ca lucrul bine facut necesita timp, nu-i asa? Pe durata sa, in mod suprinzator, privitorul nu dobandeste un atasament prea mare de actiune, ci de personaje. Cam toti aceia care demareaza periculosul si laboriosul proces subteran beneficiaza de suficiente scene pentru a se individualiza si a-ti castiga simpatia.

In fruntea lor se afla Heino Ferch, care seamana izbitor cu Bruce Willis in tinerete, mai putin hazos ca acesta, insa la fel de eficient in virilitatea manifestata in situatii limita, secondat ziemlich gut de Nicolette Krebitz, de aratosul Sebastian Koch (Das Leben der Andeen si Black Book) sau de Mehmet Kurtulus, actor german cu descendenta turca, foarte inspirat in rolul unui italian tare de caracter (ca sa vezi ca pana si nemtii se supun corectitudinii politice).

Ca sa parafrazez superba echilibristica a patriarhului, am fost foarte incantat sa observ cum, in cinematografia germana, lucrarea providentei s-a manifestat si prin sange strain, mai precis romanesc, in persoana Alexandrei Maria Lara, care insufleteste ecranul cu frumusete, dar si cu expresivitate.

Regia filmului este precisa, poate cam agitata in unele momente, iar despre scenariu trebuie sa discutam un pic mai in detaliu. Daca il consideram suma situatiilor care compun actiunea, este excelent, incordarea alternand cu destinderea, pentru ca tensiunea sa se acumuleze dramatic spre final, asa cum se cuvinte intr-un thriller bine facut. Daca ne referim, insa, la replicile in sine, lui Der Tunnel i se poate imputa acelasi lucru precum noului nostru presedinte, adica lipsa caracterului spumos.

Nu stiu in politica daca acest defect se va dovedi impardonabil, insa, cand vine vorba de un film, se pot ierta multe, daca e bine facut.

DER TUNNEL Heino Ferch Nicolette Krebitz Foto:SAT.1/Erhard