Mare ți-e grădina, Doamne!

În grădina Domnului încap multe:

Dezaxați.

Sărăcuți cu duhul.

Corporatiste dezumanizate.

Polițiști supraponderali.

Iar Yorgos Lanthimos, care are gust pentru oricare dintre ei, îi adună în Bugonia, o hiperbolă cu parfum de credibilitate despre lumea conspiraționistă în care trăim.

Un tip cam vai de el, dar cu păreri foarte ferme despre laturile subtile ale existenței (Jesse Plemons), își racolează vărul chiar mai slab de minte decât el (Aidan Delbis) întru realizarea unei misiuni de maximă însemnătate: răpirea manageriței companiei unde lucrează, pe care o suspectează a fi extraterestră, andromedoaică mai precis (Emma Stone).

Culmea, le și iese, cu rezultate suprinzătoare, funeste și amuzante, așa cum îi place cineastului grec să amestece.

Sechestrări de genul ăsta s-au mai văzut, dar Bugonia se impune prin duelul personalităților și, mai ales, al limbajelor.

Plemons vorbește în unele momente cu siguranța aia a inepțiilor pe care o auzi, bunăoară, la unul care ne relatează despre tunelurile dacice despre Bucegi și despre dârele avioanelor, prin care suntem împroșcați cu boli. Nu durează mult, însă, și se vădește a fi cel puțin la fel de traumatizat și abuzat precum Jokerul lui Joaquin Phoenix.

De cealaltă parte, Stone uzează de eufemismele alea corporatiste, prin care se spun multe și nimic, prin care se relativizează totul. Așa cum mi-a spus mie un domn hârșit în aceste daraveruri: ”În compania noastră nu există nu, există da în anumite condiții”. Renunțând la podoaba capilară, actrița ne obligă să ne uităm și mai adânc un ochii ei mari, urmași demni ai celor ai lui Bette Davis.

Strălucitori în tot ce fac, cei doi au o relație în care ipostazele de asuprit-asupritor sunt interșanjabile, așa că tu, spectatorul amuzat și oripilat, ai privilegiul gândirii duale, nu al celei fixiste, morb care îi afectează pe toți mai mulți semeni ai noștri.

Nu e de ignorat nici cel care întregește triunghiul narativo-psihologic, Aidan Delbis, nou venit în lumea filmului, ceea ce face cele reacțiile sale, unele dintre ele esențiale în economia acțiunii, cu atât mai impresionante.

Bugonia nu duce lipsă de excese: de violență, de ridicol, de parandărături.

Dar e suficient să arunci o privire pe rețelele sociale, să îți dai seama că e un instantaneu deloc flatant al unei omeniri ajunse într-un moment deloc flatant de manifestare.

Ca să parafrazez o poantă celebră:

Doamne, dă-mi înțelepciune să-i înțeleg pe ceilalți, răbdare să îi accept și compasiune să îi ajut!

Pentru că, Doamne, dacă îmi dai putere, îi strâng de gât!

Agentul Presley. Elvis Presley

În ceea ce privește teoriile conspirației, oameni se împart în două categorii.

Cei care cred cu tărie în ele.

Cei care se simt foarte împliniți făcând mișto fără discernământ de cei de mai sus.

Agent Elvis mi-a relevat că există și o a treia categorie, a celor care pot îmbrățișa teoriile conspirației cu voluptate, le pot utiliza fără opreliști, fără să lase vreun moment impresia că le iau în serios.

Acest serial animat ne prezintă un Elvis care este agent guvernamental și care este implicat în diverse operațiuni menite a opri pe niște răi nu prea clar identificați de a utiliza niște dispozitive malefice, tot de guvern create și rătăcite.

O să vedem spălări pe creier, condiționări pavloviene cu substanțe halucinogene sau sunete declanșatoare, aselenizarea falsificată de Stanley Kubrick și alte câte și mai câte.

Mai mult, Elvis nu ia droguri (decât într-un singur episod, magistral realizat din punct de vedere audio-vizual) și îi este fidel Priscillei, iritată de desele lui plecări, dar înțelegătoare.

Știu că acest din urmă detaliu deja depășește limitele bunului simț al fictivului, dar merită să știți că ideea acestui serial vine de la Priscilla cea reală însuși, care și împrumută vocea personajului.

Ajunsă la senectute, fosta doamnă Presley vrea, probabil, să-și trăiască amurgul vieții hrănindu-se cu o iluzie.

E de înțeles.

În rolul titular, Matthew McConaughey construiește verbal un Elvis meseriaș și ciumeg, care îl egalează pe cel vârstnic al lui Bruce Campbell în Bubba Ho-tep.

Personajele din jurul lui sunt la fel de pitorești. Face duet în misiuni cu o tipă cu limbă ascuțită pe nume CeCe Ryder (Kaitlin Olson), îl ajută sau încurcă un gagiu care n-are doar vocea lui Johnny Knoxville, ci și apucăturile lui, precum și un cimpanzeu vicios, un fel de Bender organic.

Ocazional, îl vedem și pe Howard Hughes (Jason Mantzoukas) și stocurile lui de urină radioactivă.

Da, radioactivă.

De asemenea, primește cu greu directive (cine și-ar permite să dea ordine Regelui?) de la un comandant având vocea lui Don Cheadle, care pune atâta vervă în intonație, că e uneori veritabilul star al serialului.

Apropo, tot acest personaj se remarcă prin modurile cum își abuzează psihic asistentul. E semn de mare deșteptăciune să poți reda lucrurile acestea într-un hal care să nu deranjeze, ci să amuze și, pentru cine are un pic de minte, să educe.

De acord, Agent Elvis nu e pentru oricine.

E nevoie de un dram de cultură, de mult umor, toleranță la spurcăciuni verbale și violență vizuală (așa caricaturizată cum e) și pasiune pentru melodiile lui Elvis.

Dacă sunt întrunite aceste multiple condiții, serialul e un deliciu nesănătos, antisocial și binevenit.

Probabil irepetabil, pentru că nu am nimic auzit despre vreun sezon 2.

P.S. De obicei, mă las greu îndemnat să văd orice producție care are episoade. Viața e prea scurtă să stau cu săptămânile, până să aflu un deznodământ, iar timp și înclinații pentru privitul compulsiv (adică anglo-saxonul ”binge watching”) n-am defel.

Cu Agent Elvis am zis să încerc un episod, din pură curiozitate față de subiect și idee.

Și am fost sedus iremediabil, pentru că, spre finalul acelei și așa amuzante jumătăți de oră, Elvis îi stâlcește pe tâmpitul de Charles Manson și pe declasații lui, implicați în ritualuri cu imolări și alte chestii focoase, totul având ca fundal sonor Burning Love.

I’m just a hunk, a hunk of burning love
Just a hunk, a hunk of burning love
Just a hunk, a hunk of burning love
Just a hunk, a hunk of burning love
Just a hunk, a hunk of burning love
Just a hunk, a hunk of burning love
Just a hunk, a hunk of burning love!

Irezistibil.