Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut – Ediția parțială, dar relevantă

Și iată că se făcură și 14 ani de Craiova Blog Meet.

Paisprezece ani de când niște oameni, care, inițial, nu aveau nimic în comun decât că scriau în acel jurnal digital numit blog, dar care au devenit colegi și prieteni.

O asemenea ocazie se cerea sărbătorită și așa s-au și petrecut lucrurile, prin intermediul unuia dintre evenimentele care au potențat liantul dintre bloggerii craioveni – Brânzeturi cum se… cuVin.

Prietenii la prieteni trag, așa că vinurile au fost aduse de vechii noștri binefăcători de la Domeniile Vînju Mare, brânzeturile de la Delaco, iar găzduirea a fost oferită de somptuoasa Casă a Universitarilor din Craiova.

Din motive obiective nu am ajuns decât în a doua parte a celebrării și, nevrând să mă las furat de tentația de a arde etapele degustării pe repede înainte, m-am alăturat colegilor deja foarte veseli (vezi imaginea de mai jos) la secțiunea dedicată vinurilor roșii, una dintre marile specialități ale celor de la Vînju Mare, după cum povesteam aici.

Iar de cum buzele mi-au atins Vinul Principelui Fetească Neagră, asociat cu Cașcaval Sofia de la Delaco, am știut că aceea va fi impresia care va guverna amintirea acestui Blog Meet aniversar.

Feteasca Neagră mi-a dăruit întotdeauna motive de patriotism sănătos și savuros.

Când un francez apropiat familiei mele a venit pentru prima dată pe la noi, am ales să îl servim cu Fetească Neagră și a fost încântat.

La Muzeul Vinului din Bordeaux, un veritabil templu modernist dedicat acestei licori magice, Feteasca Neagră este prezentată la loc de cinste de panoul soiurilor de pretutindeni din lume.

Feteasca Neagră e a noastră.

Însă acest Vin al Principelui, deși vădit autohton, m-a trimis pe mine, oltean fiind, pe meleaguri dobrogene. Era ceva unduitor, oriental la aroma pe care i-o cunoșteam îndeobștei Fetească Negre.

Simțurile nu m-a înșelat, căci am aflat de la reprezentanții celor de la Vînju Mare că în acest vin s-a strecurat și nițel Shiraz, soiul acela originar din Persia antică, tărâmul unui Omar Khayyam, Hafez sau Saadi, care au cântat această băutură zeiească în moduri de un lirism inegalabil.

La contribuția de autohton autentic a contribuit și molcomul Cașcaval Sofia, care, ca un baci înțelept, a venit să întregească transhumanța asocierii culinar-bahice. Poate nu e o întâmplare că termenul de cașcaval e considerat de unii a veni de la cuvântul ”caș” din limbajul păstoresc al aromânilor.

Romanitatea sud-dunăreană și cea nord-dunăreană și-au da mîna, așa cum bloggerii craioveni își dau mâna de paisprezece de ani încoace.

Am fost gurmand connaisseur si mi-a placut (2)

degustare1

Data de 18 februarie s-a incrustat cu senzatii nepieritoare in memoria mea senzoriala.

Am avut din nou privilegiul de a participa la o degustare de vinuri imperecheate cu branza, organizata de Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar, delicatesele lichide si solide fiind oferite de data aceasta de Domeniile Vinju Mare si de Delaco, in spatiul oferit de Restaurantul Rex.

Despre cum mi-au fost rasfatate simturile o sa va spun mai pe larg imediat, insa ce vrea sa subliniez este ca, spre deosebire de data trecuta, cand m-am familiarizat cu multe aspecte generale ale artei oenologice, acum am gustat povesti felurite despre istoria vinului din partea locului, particularitati folclorice si, mai ales, anecdote din lumea degustatorilor, o breasla pe care ma incumet s-o numesc preafericita.

Vorbitori despre vin au fost Mirela Gheorghe de la Domeniile Vinju Mare si Nicolae Giugea, pe care multi il stim din politica, dar care si-a manifestat pasiunea pentru profesia de baza intr-un mod foarte simpatic: a intervenit de foarte multe ori cu nerabdarea unui adolescent care are o poveste strasnica de spus si, de fiecare data, chiar asa a si fost. A aflat ce este „cracana” (dati o Tamaioasa si va spun si voua) sau efectele devastatoare ale filoxerei si modul cum altoirea vitei de vie contribuie la combaterea acestui teribil daunator.

Responsabil cu branzeturile a fost acelasi erudit intr-ale gastronomiei Alin Sintimbrean, care nu si-a etalat doar vastele-i cunostinte, ci si arta improvizarii, catalizata de o eroare de ordin logistic.

Dintre combinatiile care s-au straduit sa ne seduca gusturile, cea careia i-am cedat fara putinta de a ma opune a fost Brie au Bleu si Tamaioasa Romaneasca.

degustare3

Brie au Bleu  este o branza cu mucegai albastru frantuzeasca, dar de inspiratie nemteasca (frumoasa ironie, n’est ce pas?), ce face parte parte din familia branzeturilor moderne, aparute dupa 1900. Nu are intensitatea si asprimea unei veritabile branze cu mucegai albastru, dar pastreaza gustul de ciuperci specific branzeturilor Brie.

Tamaioasa Romaneasca este un vin din 2013, medaliat cu argint la premiile de excelenta ale vinului romanesc din 2014, la care se adauga abstracta, dar foarte semnificativa distinctie oferita de mine pentru gustul minunat, pe care specialistii il asemuiesc cu trandafirii sau mai exoticele litchi.

Ce m-a incantat a fost cum cele doua componente si-au unit eforturile pentru a ma pisca de limba. Acesta a fost senzatia care m-a cucerit. O acupunctura delicata, care, desi a intrat in concurs devreme (a fost a doua combinatie), si-a pastrat pozitia de lider fara a fi amenintata de celelalte, remarcabile in felul lor.

Sa tot fie astfel de degustari, ca eu, unul, ma inscriu a priori!

degustare2