Fost-au Constantin Gane istoricu nu asa de cunoscutu aidoma lui Nicolae Iorga cel Mare, dar degraba prinzatoriu de enteres al cetitorului.
Mai mult nu cred ca pot tine stilul asta arhaic, dar voiam sa-i pup cumva poalele caftanului lui Constantin Gane pentru deliciile pe care mi le-a oferit cu Trecute vieti de doamne si domnite.
Istoria romanilor din Evul Mediu pana in zorii epocii moderne se poate spune precum o insiruire de domnitori, pe care, hai sa recunoastem, ii stim in proportie de cam 10% si, ca urmare, poate fi unul dintre cele mai plictisitoare lucruri de pe fata pamantului.
Dar cand apar in poveste si femeile domnitorilor – mame, soate, surori, fiice – aceasta se schimba radical. E la fel de scandaloasa, spectaculoasa si savuroasa ca orice istorie apuseana si nu mai e o perioada in care romanimea a lancezit si s-a chinuit doar sa plateasca tribut Portii, ca sa aiba contemporanii de ce se plange de nenorocul secular al natiunii.
In traseul sau prin feminitatile domnitoare, Constantin Gane explica istoria medievala (ma refer cu precadere la ea, desi cartea dumisale ajunge pana in perioada lui Cuza, mai cunoscuta indeobste publicului) cu deplina competenta a unui expert in mondenitati (la Prima TV apare la finalul stirilor unul care e catalogat astfel), dar si cu rigoarea unui istoric pursange. Compara surse, emite pareri documentate despre veridicitatea unor evenimente sau figuri, dar selecteaza si detalii picante si comenteaza cu umor, nu deocheat, dar uneori destul de straveziu. Nu preamareste si nu cosmetizeaza, dar, in acelasi timp, isi indrageste obiectele studiului.
Cat despre istorisirile sale, ma mir ca n-au incaput pana acum pe mana vreunui scenarist, ca ar iesi niste telenovele din ele, mama, mama, de n-ar mai fi glob ocular de gospodina in tara asta care sa nu fie atintit pe plasma din bucatarie, candva pe la chindii, cand socot ca e cel mai diferit prilej de difuzare. Ce-au facut turcii cu Soliman Magnificul al lor, ar putea face romanii cu fiica lui Stefan cel Mare, cu nevasta lui Ieremia Movila sau cu odraslele si consoartele lui Vasile Lupu si cu alte cate si mai cate figuri feminine remarcabile prin pitorescul sau tragismul lor.
Avem multi istorici mai mari precum Constantin Gane, dar carte mai misto ca a lui nu cred sa fi scris vreunul. Nu degeaba ii atribuie si Neagu Djuvara superlativul asta. Iar daca pe un nonagenar asa sprinten la minte nu-l credem, atunci pe cine?
