Cum va place

DSC_0008

Daca asta ar fi intrebarea pe care mi-ar pune-o cineva despre piesa Teatrului din Budapesta, regizata de Silviu Purcarete, i-as raspunde cu o expresie in maghiara pe care am invatat-o chiar aseara: Cioc-Cioc (transliterarea imi apartine).

Traducerea ar fi „asa si asa”. Primul „asa” vine din absurditatea extrema a multor momente, familiara tuturor celor care au vazut Undeva la Palilula sau oricare alta piesa montata de Purcarete. Ce-i drept, absurditatile – de la piticul twinpeaksian la cerbul cara arata m**i urmaritorilor – au fost prilej de mare amuzament, in ceea ce ma priveste, cel putin.

Celalalt „asa” vine de la sublimul mizanscenei per ansamblu si de la al anumitor scene, in special cele muzicale, care au exploatat intr-un mod inedit jazz-ul, in scopuri variind de la sinistre la induiosatoare. Iar imaginea mioarelor diafane rumegand o planta incerta m-a uns pe suflet, desi colegele de vizionare, precum Anda sau Dana (careia ii multumesc pentru poze) au protestat vehement impotriva misoginismului apasat al respectivului moment.

La interpretari, i-am remarcat pe cei doi protagonisti din rolurile protagonistelor (caci, da, s-a jucat ca pe vremea lui Shakespeare, spre bucuria celor care cer o anumita legalizare), cel din rolul Celiei fiind delicios precum Jared Leto in Dallas Buyers Club, iar cel din rolul Rosalindei afisand o uimitoare abilitate de a-si modula vocea, trecand de la o moliciune femeiasca (evident, in limitele fizice admise unui barbat) la un timbru de care Sauron sau Darth Vader ar fi incantati.

E clar ca acest Festival va fi pestrit in cel mai bun sens al cuvantului.

DSC_0017

2 Comments

Leave a Comment.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.