Titlul dat de dramaturg o fi asa, dar nu reflecta deloc realitatea piesei en plein air care a marcat debutul Festivalului Shakespeare, editia 2014.
Desfasurandu-se sub cerul mai mult sau mai putin liber, a fost nevoie de microfoane, asa ca zgomot a fost, dar nu pentru nimic, ci dimpotriva, intru incantarea mea deplina si, indraznesc sa spun, a tuturor celor care au infruntat ploaia rapida care s-a abatut asupra Craiovei. Dat fiind ca trupa care a jucat venea din chiar patria lui Shakespeare, mai mult, chiar de la teatrul Globe din Londra, unde a activat insusi marele Will, acest fenomen meteorologic foarte specific Albionului a venit sa suplimenteze o experienta minunata. Teatrul se vede superb de sub umbrele.
Actorii de la Globe au interpretat cu patos si cu siguranta, iar unii au avut nu unul, ci doua sau chiar trei roluri, uneori ale unor personaje de sex opus, prilejuind astfel spectatorilor si placerea de a le descoperi nuante de fizionomie sau dictie – in privinta asta, preferatul meu a fost acela care trecea de la o engleza curata la una cu accent irlandez, dozat suficient, cat sa ramana inteligibil.
Decorurile au fost minime, dar sugestive si au fost utilizate cu maxim de eficienta, muzica a fost integrata excelent, rezultatul fiind un spectacol atat de atractiv, incat pana si notabilitatile prezente au ramas pana la final, ceea ce nu s-a intamplat acum vreo doua editii, cand candidatii de atunci la postul de presedinte de consiliu judetean au bifat pozele de debut, pentru a o sterge apoi englezeste in pauza dintre acte.
Acest Festival Shakespeare a inceput sub niste auspicii de la foarte bune in sus, asa ca ma tem ca o sa-mi ignor alte preocupari in aceasta perioada si o sa devorez cat de multe piese o sa pot.
Erata: In cadrul articolului am afirmat ca accentul unuia dintre actori era irlandez; avand ocazia sa discut cateva minute cu el, am aflat ca era de fapt scotian. Si uite asa mi s-a spulberat un mit pe care il aveam despre propria persoana.
Un comentariu