Motive peste motive să devorăm Festivalul Shakespeare 2022

Nu știu despre voi, dar eu sunt flămând de Festivalul Shakespeare.

Îl aștept de patru ani să se întrupeze din nou la Craiova, iar acum mă voi năpusti asupra programului și voi savura tot ce îmi va ieși în cale până la sațietate.

Iar motive să fiu hulpav sunt nenumărate.

Festivalul începe cu 887 de Robert Lepage, adică un spectacol mare, mare de tot.

Festivalul se încheie cu Tiger Lillies joacă Hamlet, adică un spectacol mare, mare de tot.

Ionescu îl răsucește pe Shakespeare, iar Purcărete îl răsucește pe Ionescu. Rezultatul – un puzzle intelectual pe nume Macbett.

După ce m-a înfricoșat și țintuit în scaun de plăcere cu Miranda, Korsunovas are credit nelimitat la mine, așa că merg negreșit să văd cu ce ne provoacă în Othello.

Valletta Towers? Spațiu industrial și teatru? Adică precum Faustul lui Purcărete de la Sibiu? Da, vă rog.

Richard III se duelează cu el însuși. Al lui Gyemant cu al lui Bocsardi și amândouă cu versiunea de realitate virtuală din Electroputere Mall. O să iasă cu sânge, dar tocmai asta e ideea.

Filme în aer liber, concerte în aer liber, dans în aer liber. Liber, libertate, exact ce ne-a lipsit toată pandemia.

Kelly Hunter, Pericle și punerile ei în scenă cu aer de ritual celtic.

După Chiritza în Carantina, Ada Milea poate să pună muzică și pe lista de cumpărături, că tot nu pot rata ocazia să îi ascult pe viu minunățiile umoristice. Acum e vorba de Furtuna, așadar e spațiu de manevră pentru delicii.

Visul unei nopți de vară în foșnetul copacilor din Parcul Romanescu. Magie curată.

În final, nu pot decât să exclam precum Leontes după ce o atinge pe Hermione în final de Poveste de iarnă:

O, she’s warm! If this be magic, let it be an art. Lawful as eating.

Shakespeare 2016 – Comedia erorilor

BMS 005

Cred ca, dintre toate piesele de la Festivalul Shakespeare 2016, aceasta a avut cel mai mult de lucru sa-mi castige entuziasmul. Nu ca as fi vreun ciufut, dar nu voi uita vreodata Comedia erorilor a celor de la Propeller din 2014.

Nici soarele care stralucea cu inversunare in piata din fata teatrului nu a ajutat prea mult la simpatia de debut.

Colac peste pupaza, emfaza interpretarilor m-a izbit un pic initial si m-a dus spre o parere negativa.

Si totusi, treptat, ajutati de hazul irezistibil al situatiilor din piesa, englezii de la Worcester Repertory Theatre m-au cucerit. Si nu numai pe mine. De la locurile goale de la inceput, s-a ajuns la o masa consistenta de oameni care stateau in picioare, sporita permanent de trecatori curiosi.

Cea mai mare calitate a acestui spectacol a fost modul cum actorii au umplut vidul spatiului exterior si cum, cu o scenografie minimala si cu o exploatare inteligenta a arhitecturii din zona, au absorbit atentia spectatorilor intr-un mod similar cu spatiile inchise.

Dress 001

Dupa ce a avut loc aceasta materializare si dupa ce am facut rost de un batic, ca sa previn insolatia, m-am putut delecta cu partea interpretativa. Preferata mea a fost Adriana, sotia lui Antipholus din Ephes, aceasta din urma fiind jucat de un actor care mi se parea in anumite momente leit Jim Carey. Dar si ceilalti au contribuit la deliciul prilejuit de un spectacol antrenant si revigorant.

Au existat si cateva bonusuri: replici din alte piese de Shakespeare, dar si din afara operei lui (Thou shall not pass!), plasate inteligent, gluma ultra-intelectuala cu pluralul substantivului propriu Antipholus si cele doua momente de final, care au trezit bucuria vietii chiar si celor mai toropiti de caldura.

Au fost multe tragedii grandioase la acest festival, asa o comedie incantatoare ca aceasta a picat la tanc!

BMS 488

Sursa imagini: www.shakespeare.tncms.ro.

Mult zgomot pentru nimic

CAM00538

Titlul dat de dramaturg o fi asa, dar nu reflecta deloc realitatea piesei en plein air care a marcat debutul Festivalului Shakespeare, editia 2014.

Desfasurandu-se sub cerul mai mult sau mai putin liber, a fost nevoie de microfoane, asa ca zgomot a fost, dar nu pentru nimic, ci dimpotriva, intru incantarea mea deplina si, indraznesc sa spun, a tuturor celor care au infruntat ploaia rapida care s-a abatut asupra Craiovei. Dat fiind ca trupa care a jucat venea din chiar patria lui Shakespeare, mai mult, chiar de la teatrul Globe din Londra, unde a activat insusi marele Will, acest fenomen meteorologic foarte specific Albionului a venit sa suplimenteze o experienta minunata. Teatrul se vede superb de sub umbrele.

Actorii de la Globe au interpretat cu patos si cu siguranta, iar unii au avut nu unul, ci doua sau chiar trei roluri, uneori ale unor personaje de sex opus, prilejuind astfel spectatorilor si placerea de a le descoperi nuante de fizionomie sau dictie – in privinta asta, preferatul meu a fost acela care trecea de la o engleza curata la una cu accent irlandez, dozat suficient, cat sa ramana inteligibil.

Decorurile au fost minime, dar sugestive si au fost utilizate cu maxim de eficienta, muzica a fost integrata excelent, rezultatul fiind un spectacol atat de atractiv, incat pana si notabilitatile prezente au ramas pana la final, ceea ce nu s-a intamplat acum vreo doua editii, cand candidatii de atunci la postul de presedinte de consiliu judetean au bifat pozele de debut, pentru a o sterge apoi englezeste in pauza dintre acte.

Acest Festival Shakespeare a inceput sub niste auspicii de la foarte bune in sus, asa ca ma tem ca o sa-mi ignor alte preocupari in aceasta perioada si o sa devorez cat de multe piese o sa pot.

CAM00541

Erata: In cadrul articolului am afirmat ca accentul unuia dintre actori era irlandez; avand ocazia sa discut cateva minute cu el, am aflat ca era de fapt scotian. Si uite asa mi s-a spulberat un mit pe care il aveam despre propria persoana.