Nu mi se intampla des, dar, cateodata, nu impartasesc opinia posteritatii despre un anume film. A fost cazul cu Laura si s-a intamplat si acum, cu The Night of the Hunter.
Un ucigas in serie pozeaza in pastor, se casatoreste cu vaduve, le suprima intr-un fel sau altul si merge mai departe. Ajunge si pe la parnaie si aude de la un condamnat la moarte cum ca ar fi dosit cu ajutorul odraslelor o suma babana. Cand ii vine sorocul de eliberare, se duce intins spre proaspata vaduva, o seduce prin sfintenie si se da de ceasul mortii (altora) sa ii convinga pe cei doi copii, pasnic sau altminteri, sa ii dezvaluie unde sunt dolarii.
Se mai intampla si altele in The Night of the Hunter, dar cad sub incidenta unor asa-zise momente surprinzatoare, asa ca nu merg mai departe cu descrierea.
O sa ma axez pe stilul in care marele actor Charles Laughton, regizor in premiera, si-a compus povestea gotica. Ca orice nou-venit in bransa, vrand sa nu carecumva sa dea gres cu vreun efect vizual, le-a realizat apasat: umbre, unghiuri, cadre staruitoare. Nu inseamna ca rezultatul este negativ, dimpotriva, sunt momente de reala virtuozitate, aproape picturale, dar, per ansamblu, impresia este de imaturitate.
Nici interpretarile nu scapa de atingerea emfazei, desi, in cazul protagonistului, abordarea merge, prea bine chiar. Robert Mitchum este odios prin sadism, prin maniere, prin voce, prin tot ce face. Intreaga lui prezenta nelinisteste, in spiritul marilor rai ai ecranului, precum Joker-ul lui Heath Ledger sau Hannibal Lecter al lui Anthony Hopkins. Supra-incarcarea cu detalii sugestive functioneaza in cazul lui: cele doua maini tatuate cu Love si Hate si modul ostentativ cum sunt prezentate produc un fior remarcabil, care exonereaza filmul de multe pacate.
Cel mai mare dintre acestea ramane scenariul, care oscileaza intre horror, satira la adresa credulitatii adultilor si elogiu al inocentei infantile si nu rezolva nicio abordare in totalitate.
Multi se intreaba ce bijuterii cinematografice ar mai fi scos Charles Laughton, daca ar fi continuat-o pe calea regiei. Nu vom sti niciodata si poate ca e mai bine.
