Linistindu-l pe Shakespeare

Stimata lume,

Sunt considerat unul dintre cei mai mari dramaturgi din lume si, cu toate astea, consider modul cum in secolul vostru unii inteleg sa imi trateze piesele si sa le ecranizeze inexplicabil si iritant.

Sa luam de exemplu As You Like It, in regia lui Kenneth Brannagh, un tip pentru care aveam oarece apreciere pana acum, mai ales dupa ce a facut Henry V. Nu stiu insa ce-o fi fost in capul lui cand a ales sa ii costumeze pe actori in japonezi, cu decoruri tot pe calapodul asta. Culmea, nu toti sunt imbracati asa, unii au toale victoriene.

Apoi, nu ca ma asteptam sa joace barbati in rolurile de femei (stiu ca v-ati emancipat de mult), dar doua personaje masculine sunt negri (si tineti minte ca nu suntem in Othello), iar altele secundare sunt chiar asiatici.

De ce nu a facut si el cum au facut cei care au ecranizat The Merchant of Venice, cu acel actor formidabil, Al Pacino ii zice parca? Au folosit costume de epoca, iar actorii si-au jucat scenele normal, fara inflorituri derutante.

Ce vor mai intelege spectatorii secolului XX, pe care si asa ii vad ca fiind preocupati mai mult de lucruri marunte si meschine?

Asa ca ma declar profund nemultumit de evolutia pieselor mele in lumea voastra contemporana si, daca veti continua asa, expresia il aud pe X rasucindu-se in mormant se va transforma in il aud facand tumbe in cavou.

Cu amaraciune,

Shakespeare

asyoulikeit

Maestre,

Iti intelegem reactia, dar va asiguram din adancul constiintei noastre ca n-ai de ce.

E adevarat, abordarea din As You Like It e ciudata la prima vedere, dar reuseste sa nu depaseasca limita dincolo de care ar fi trecut in ridicol.

Unii interpreti sunt mai exotici, ce-i drept, dar traim intr-o era a globalizarii, cand granitele pe care le stiai nu mai sunt valabile.

Dupa ce toate impresiile nelalocul lor se vor risipi cat de cat, vei simti ceva familiar: pasiunea pe care o pune fiecare actor in a-si juca partea, oricat ar fi ea de mica. Romola Garai, Kevin Kline, Bryce Dallas Howard, Alfred Molina au jucat roluri care le-au adus bani sau roluri care le-au adus premii. Dar, la fel ca multi alti confrati ai lor, la fel ca si acel Al Pacino pe care il pretuiti, considera orice implicare in vreun proiect care implica operele tale, ca pe o munca in folosul artei, ca pe o izbavire din chingile mercantilismului si sabloanelor.

Cat despre spectatorii secolului XX, vor fi multi care vor da SMS-uri sau vor adormi privind aceasta ecranizare. Dar aceia care au mintea si sufletul deschise vor intelege profunzimea ideilor si frumusetea formelor si isi vor aduce aminte cat de cool e Shakespeare.

Adica tu, maestre.