O capodopera anuntata

In the Mood for Love este o capodopera. Daca nu ma credeti, cautati pe Google si o sa va potopeasca parerile laudative.

Responsabil pentru aceasta sublima realizare cinematografica este Wong Kar Wai, un regizor blagoslovit cu o rarisima combinatie de indemanare si poezie.

Insa apogeul carierei n-a venit intamplator. Mergand pe cronologia inversa a filmografiei sale, bifam agitatul, dar pitorescul Fallen Angels, amuzantul si patrunzatorul Chungking Express si ajungem la Days of Being Wild.

Cu o decada inainte de In the Mood for Love, Wonk Kar Wai manifesta deja multe dintre calitatile care i s-au consolidat pe parcurs: melancolia subiectului, virtuozitatea vizuala, montajul alert, dar fluid si melodii de fundal alese anume sa iti staruie in minte mult dupa terminarea fimului.

Pentru ca multe dintre aceste elemente stilistice imi erau cunoscute sub forme mai cizelate din creatiile ulterioare, aici m-am putut concentra pe detalii; unul anume m-a incantat – modul de a compune cadrele cu doua figuri umane. Le-am putea numi chiar tablouri, nu doar pentru ca au o angulatie desavarsita, ci pentru lentoarea care iti prilejuieste o contemplare prelunga. In sfarsit, am gasit un cineast care rivalizeaza cu Ingmar Bergman in preamarirea frumusetii chipului uman.

Mergand pe firul operei lui Wong Kar Wai, e interesant de observat cum i-a evoluat estetismul. In the Mood for Love este rafinat in cele mai mici detalii, propune o frumusete ideala, platonica asa cum este si idila celor doi protagonisti (sau nu?). Days of Being Wild, cu toate similaritatile ce decurg dintr-o paternitate regizorala comuna, are un aer mai carnal, mai palpabil, emotiile sunt mai tari, mai usor de decelat.

Povestea prezinta o structura mai degraba cartilaginoasa, avandu-l in prim plan pe un tanar amoral (Leslie Cheung), cu o gaura abisala in loc de inima, ce seduce la mare arta o tanara timida (Maggie Cheung), pentru ca apoi sa o paraseasca si sa procedeze la fel cu o alta, mai agitata din fire (Carina Lau), careia ii aplica pana la urma acelasi tratament. In tot acest timp, duce o lupta surda cu mama adoptiva, pentru a afla identitatea celei biologice. Fiecare dintre cele doua victime ale narcisismului sau beneficiaza de fire narative secundare, care presupun interactiuni cu barbati care le plac, dar care se lovesc de impedimentul numit sevraj post-relatie.

Prin prestatia deosebita, Leslie Cheung m-a obligat sa il examinez mai atent pe acest artist polivalent, care si-a curmat zilele, lipsindu-ne prea devreme de talentul pe care il avea de oferit. Chiar mai mult decat in Farewell, My Concubine, pare ca maladia psihica de care suferea in viata reala si care l-a impins la sinucidere, alimenteaza o interpretare care provoaca atractie si repulsie, deopotriva. Personajul sau functioneaza la fel de bine ca studiu clinic al comorbiditatii depresie-narcisism, precum este superba Marion Cottilard intruchiparea depresiei asezonate cu anxietate in Deux jours, une nuit.

Days of Being Wild are un titlu care il descrie perfect pe creatorul sau in faza de debut a unei extraordinare cariere.

Leave a Comment.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.