Oroare in spatiu

GravityZilele acestea, Gravity este pe buzele tuturor si pe buna dreptate. Este un film remarcabil: remarcabil de bun si remarcabil de prost.

Probabil ca a doua parte a afirmatiei va surprinde. Putintica rabdare.

Despre prima, hai sa ma incumet sa spun ca, vizual vorbind, Gravity al lui Alfonso Cuaron este cea mai organica integrare a tehnologiei 3D pe care mi-a fost dat s-o vad de cand a aparut in peisajul cinematografiei. Fara 3D, acest film n-ar degaja nici o catime din acele senzatii care m-au uluit, de neajutorare, de oroare si de lupta profund inegala dintre fragila fiinta a omului si spatiul cosmic nemarginit .

Auditivul intregeste aceasta experienta terifianta si pasionanta: cand liniste prevestitoare de rau, cand coloana sonora discreta sau apasata, dupa caz, cand respiratie la limita sufocarii. Profundul disconfort fizic pe care il traiesc protagonistii e transmisibil de cealalta parte a ecranului.

Ca veni vorba de protagonisti, ne apropiem si de partea nasoala a acestei pelicule. La numar sunt doar doi – Sandra Bullock si George Clooney, la care s-ar mai adauga unul care apare doar vizual. Povestea se centreaza pe Bullock, rezervandu-i lui Clooney o serie de replici mistocaresti care, justificate pentru a contura la inceput un climat de relaxare in totala antiteza cu pataniile ce vor veni, se pastreaza si dupa si se potrivesc ca nuca in perete.

Gravity2

Mai adaugati la asta si amanuntele lacrimogene pe care Bullock le divulga despre propria persoana si rezulta un scenariu care, in orice mediu terestru, n-ar primi nota de trecere. Dar in cosmos e altceva, banuiesc ca iti ies pe gura mai multe traznai decat norma obisnuita. In plus, il banuiesc pe Cuaron de a-si fi torpilat un pic filmul cu buna stiinta, tocmai pentru a ne mai risipi din incordare si a ne aduce aminte ca privim o opera de fictiune. Sau poate ca nu, pur si simplu m-a coplesit realizarea sa tehnica desavarsita si vreau sa ii gasesc circumstante atenuante.

Un aspect amuzant este insistenta asupra conditiei fizice de invidiat a Sandrei Bullock la cei peste 45 de ani pe care ii are. Nu m-am documentat temeinic, recunosc, dar refuz sa cred ca, sub ditamai costumul de astronaut, se poarta asa maieute mulate si pantalonasi scurtuti cat se poate.

De, toate segmentele de potentiali spectatori trebuie satisfacute, dar Gravity, in ciuda neajunsurilor, ramane o experienta senzoriala fascinanta si tulburatoare.

Gravity3

4 Comentarii

Lasa un comentariu.