Regii care pier renasc in inima poetilor

Aseara, cand l-am vazut pe Roger Federer plecand dupa ce a fost invins de Novak Djokovic, mi-am dat seama ca, in ceea ce ma priveste, ceea ce cred si simt despre elvetian se poate exprima in aceste caligrame ale alui Appolinaire, in special a doua, care reprezinta o coroana.

Regii care  pier rand pe rand renasc in inima poetilor. Departe de mine pretentia ca as fi poet, pentru ca, structural vorbind, n-am nicio trasatura a acestei specii de oameni, dar Federer este un rege si tocmai in aceasta perioada de apus a carierei sale, cand victoriile se imputineaza, iar unele sunt pierdute asa de dureros, precum aseara, se vad semnele legendei care il va inconjura.

Nici celelalte doua caligrame nu sunt lipsite de semnificatie in acest context: mi-e drag Federer pentru ca in el vad oglindit ceva ce incerc si as vrea si eu sa fiu: triumful inteligentei asupra fortei, al maiestriei asupra incrancenarii.

Chiar si cand pierde, Roger Federer este la fel de maiestuos.

1 Comentarii

Lasa un comentariu.