O pictura care m-a fascinat instantaneu. Gerrit von Honthorst reuseste in Hristos in fata lui Caiafa sa apropie pictura de literatura sau de cinematografie.
Primul aspect care mi-a placut foarte mult este ca acestui episod biblic ii lipseste adversitatea crancena pe care am vazut-o la Mel Gibson, de pilda. Exista o confruntarea intre cele doua personaje, dar e la nivel de idei, nu e confruntare care sa aiba urmari sangeroase. Iisus este tacut, rece, respectuos, neabatut in convingerile Sale, iar Caiafa nu este vreun habotnic care sa smulga acceptul cuiva prin tortura, ci pare doar a da un avertisment de om mai batran si trecut prin viata.
Si, bineinteles, exista si acea lumanare superb amplasata in centrul tabloului. E drept ca lumina ei pare a servi pentru a lumina mai mult chipul si infatisarea Mantuitorului, dar poate deveni si un personaj in sine. Eu cred ca e o metafora a sufletului omenirii, care poate palpai sau arde cu vapaie, poate oscila intre libertate si reguli, intre sacrificiu si conventii.
Paste fericit!