Jan van Eyck vine dintr-o perioada cand figurile umane erau reprezentate atat de uniform, incat dadeau impresia ca traiau intr-o lume de clone. In Omul cu turban rosu, pictorul olandez nu numai ca se abate de la canoane, compunand o figura omeneasca autentica, dar si creeaza un efect vizual unic. Noi ne uitam la tablouri, nu ele la noi. Am folosit acest truism, pentru ca tocmai aceasta regula universala pare ca e incalcata in pictura lui van Eyck: privirea personajului e redata cu atata maiestrie, incat da senzatia ca acesta ne-a aruncat o privire fugara si usor dispretuitoare, pe care o va muta in curand in alta parte, pentru ca nu prezentam atata importanta.
Ciudata senzatie: sa fii tratat ca un inferior de un tablou si sa iti mai si placa! Pentru asta, Jan van Eyck merita eticheta de maestru.
Acest tablou are un fel de „frate” in Romania :).
„Barbatul cu turban albastru” se gaseste expus la Muzeul National de Arta din Bucuresti.
… ai dreptate, parca te-ar fixa cu privirea.
De data asta sunt de acord cu tine. Jan van Eyck este un adevarat maestru. Si compozitia culorilor, unghiul din care este reflectata lumina, detaliile fine, pana si turbanul atipic picturilor sunt atat de bine realizate.