Serialul Oscarurilor – Episodul 9

Life of PiDaca ar fi sa dau acestui episod un titlu anume, ar suna ceva de genul „Cum m-am reconciliat cu engleza indienilor si cu tehnologia 3D”.

Am lucrat ca administrator de teste TOEFL, iar serviciul de asistenta pentru acest program informatizat apartinand unei mega-corporatii globale este localizat unde le e mai ieftin, adica in India. Ca urmare, in cateva randuri, am fost pus in situatia de a discuta cu indieni, a caror engleza mi-a fost aproape inaccesibila, desi consider ca am compentente de avansat (si o patalama sa le ateste oficial).

Cu toate acestea, nu mi-i pot imagina pe Michael Caine, Morgan Freeman sau Ian McKellen narand The Life of Pi. E nevoie de accentele lui Irrfan Khan si Suraj Sharma, ipostaze ale protagonistului in diverse momente ale vietii, pentru a conferi povestii puterea covarsitoare a alegoriei. India e un taram al diversitatii si al intelepciunii, iar vocile celor doi exprima exact asta.

M-am plans in diverse situatii (una chiar foarte recenta) ca tehnologia 3D dauneaza substantei filmului, pe care il vreau o experienta intelectuala, nu senzoriala. A trebuit sa vina Ang Lee, un regizor a carui maiestrie tehnica nu-i intrecuta decat de sensibilitatea precisa pe care o emana realizarile sale, ca imaginea tridimensionala sa imi spuna ceva. Ceva coplesitor, ceva ce stiam, dar care mi-a patruns in suflet cu si mai mare intensitate.

Afirm fara sovaiala ca Viata lui Pi de Yann Martel este cel mai bun roman pe care l-am citit anul trecut. Are o structura narativa impecabila, de triptic, cu un mesaj care ajunge in adancurile fiintei, pentru ca rezoneaza cu o dorinta de care sunt animati chiar si cei mai materialisti dintre oameni si pentru ca scriitorul are grija sa te imobilizeze cu o relatare palpitanta si sa te loveasca in moalele capului cu finalul.

In aceste conditii, am primit vestea ecranizarii acestei carti cu oarece neincredere. Era vorba de o experienta prea personala si prea proaspata, pentru a mi se parea inspirata dublarea ei in registru cinematografic. Scepticismul mi-a fost balansat de decizia de a-i atribui aceasta sarcina mai degraba ingrata unui cineast precum Ang Lee.

Ati vazut ce am scris mai sus despre el. Sa ne uitam si ce a iesit din mana sa: Sense and Sensibility, The Ice Storm, Crouching Tiger, Hidden Dragon, Brokeback Mountain, Lust, Caution. Filme cat se poate de diferite, dar unite de o singura trasatura: calitatea. Iar Life of Pi se va adauga acestei liste, pe care o voi invoca, probabil, din nou, cand maestrul chinez va mai plamadi o noua creatie.

Interpretarile filmului sunt meritoase, imaginile sunt coplesitoare (ca si cum ai intra in galeria impresionistilor de la Muzeul Orsay), efectele speciale iti taie respiratia (cand tigrul Richard Parker se repede la hiena am simtit ca pulsul mi-a stat in loc timp de o clipa, pentru ca apoi sa se reia furibund), scenariul preia inspirat frumusetea romanului, dar se simte ca toate acestea se regasesc in armonie pentru ca deasupra s-a aflat Ang Lee.

Ciudata mai e viata! Am strigat in stanga si in dreapta ca Ben Affleck, Kathryn Bigelow si Tom Hooper au fost nedreptatiti ca nu au fost nominalizati la Oscar pentru regie. Acum ma simt usurat, ca si cum o mare povara m-ar fi ocolit. Daca ar fi fost acolo,  n-as fi fost oare sfasiat intre oricare dintre ei si Ang Lee?.

Asa, stiu clar cine merita acest premiu.

Life of Pi2

In ce galerie ilustra intra Life of Pi?

Episodul 1 – Argo

Episodul 2 – Zero Dark Thirty

Episodul 3 – Django Unchained

Episodul 4 – Beasts of the Southern Wild

Episodul 5 – Lincoln

Episodul 6 – The Master

Episodul 7 – Les Miserables

Episodul 8 – Silver Linings Playbook

6 Comentarii

  1. n-am citit inca cartea desi chiar as vrea:) filmul tocmai l-am vazut aseara si mi-a placut foarte, foarte mult. recenzia ta a picat la tanc. pentru mine acest film merita Oscarul , Ang Lee a facut o treaba foarte buna!

    Reply
  2. Eu ma bucur ca am citit cartea inainte, pentru ca mesajul, mai bine zis concluzia acestei intregi alegorii, este parca mai pregnant sub forma literara. Ca experienta multilaterala, insa, filmul lui Ang Lee este sublim.

    Reply

Lasa un comentariu.