De la simian la uman

Cu Viața lui Pi, Yann Martel a dat lovitura.

Fenomen literar, vânzări cu nemiluita, premii de vază, ecranizare oscarizată.

O întrebare legitimă a fost formulată de de-a pururea inspiratul Dan C. Mihăilescu, vorbind despre Băgău al Ioanei Bradea, despre care am avut plăcerea de a vă vorbi acum ceva timp:

Da, e bun romanul, acum îl aștept, însă pe al doilea!

Mânat de aceeași curiozitate de a vedea cum poate un condeier să se scuture de povara propriului succes, m-am cufundat în meandrele mai recentului Munții Înalți ai Portugaliei.

Și am găsit că nici Yann Martel nu e imun la blestemul care îi urmărește pe aceia care scriu prea bine la un moment dat.

Nu că aici n-ar scrie bine.

Talentul de povestitor este la locul lui. Chiar și în cele mai bizare sau brutale momente, proza canadianului îți imobilizează neuronii care ar da bir cu fugiții și îi stârnește pe aceia specializați în a vizualiza și interpreta și descifra.

Dar, spre deosebire de Viața lui Pi, această carte nu are vreo revelație atât de puternică, încât să ți se oprească respirația în loc pentru un moment și să constați că, intelectual vorbind, nu vei mai fi niciodată la fel.

Munții Înalți ai Portugaliei este construit tot ca un triptic, dar modul cum sunt legate panourile sale narative este altfel.

Aici fiecare componentă a treimii romanești se regăsește în cealaltă, ca într-un puzzle agathachristian, menit a-l supune pe cititor la o perpetuă pendulare între condiția noastră carnală și cea spirituală.

De fapt, cu un pic de indulgență filosofică, pot afirma că Yann Martel reconciliază cumva evoluționismul și creaționismul, deși nu cred că vreun adept feroce al unuia dintre cele două curente de gândire ar fi pe deplin mulțumit.

Că tot am pomenit numele zeiței suspansului, merită menționat că există niște pagini în Munții Înalți ai Portugaliei în care am întrezărit sublimul din Viața lui Pi.

Sunt acelea în care misterele plăsmuite de Agathei Christie dobândesc valențe biblice.

Nu vă divulg mai mult, acea perorație este o delicatesă, care merită descoperită individual de aceia cărora alegoria lui Richard Parker le-a deschis în prealabil mintea.

Am trăit simțiri interesante citind Munții Înalți ai Portugaliei.

Poate alții o vor recepta altfel.

Însă cred că toți îmi vor da dreptate când voi spune și că mi-a făcut o poftă insațiabilă de a explora patria lui Vasco de Gama și Cristiano Ronaldo în cele mai necunoscute unghere ale ei.

P.S. Obrigado, senhoras e senhores de Libris!

Leave a Comment.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.