Repejor, cateva vorbe despre ultimele mele cuceriri de pe taramul lecturii:
O istorie a lumii in 10 capitole si jumatate de Julian Barnes – oricum as intoarce-o, cartea asta imi aduce aminte ba de Atlasul norilor de David Mitchell, ba de Cartea apocrifelor de Karel Capek, iar de la capitolul al treilea, comparatiile ii devin nefavorabile, pentru ca se pierde in elucubratii care au potential sa plictiseasca pe oricine.
Dragostea dureaza trei ani de Frederic Beigbeder – s-ar putea numi fara probleme Snobismul literar dureaza 200 de pagini; autorul, foarte la moda, am auzit, arata, in stil asemanator confratelui de mai sus, cat de bine stie el sa scrie in diverse tonalitati, numai ca sa ne ilustreze drama interioara a unui idiot indragostit; dupa ce ne seaca la inima sustinand ideea titlului, la final o da la intors, asa, ca sa ne demonstreze flexibilitatea sa ideatica. Bleah…
Pilat din Pont de Roger Caillois – o carte eleganta, scrisa de un veritabil intelectual, asta fiind, in fapt si principalul ei defect; desi placuta la lectura, ideea zbaterilor interne ale celui care L-a condamnat pe Iisus, poarta prea apasat pecetea unei inteligente speculative.
Hot Line de Luis Sepulveda – de obicei, cartile se ecranizeaza, aici e invers; daca ati vazut vreunul din filmele cu politistul dintr-o bucata, dar onest, care calca pe multi pe coada, atunci, teoretic, n-ar mai fi nevoie sa o cititi. Ati pierde insa cateva replici haioase si un stil literar priceput in a acumula suspansul, pe care insa il risipeste cand te instalezi mai confortabil sa il degusti.
Incheiere nu mai scriu, ca si asa am de bagat o gramada de tags-uri.
Nu prea imi placi tu personal, dar scrii bine. Keep up the good work!
Pe mine ma iubeste toata lumea. In ce context ne-am cunoscut si ti-am facut o impresie proasta?