They don’t make ‘em like they used to

Mi-a plăcut Blues Brothers 2000 când l-am văzut.

Două personaje principale haioase, situaţii absurde, dar hilare, scene alerte şi o muzică grozavă.

Însă nu înţelegeam de ce foarte mulţi erau supăraţi nevoie mare şi declarau că e nu e nici la picioarul broaştei faţă de cel vechi, The Blues Brothers din 1980, avîndu-i drept protagonişti pe John Belushi şi Dan Aykroyd.

Aşa că, la un moment dat, exasperat de toate aceste vociferări, m-am învrednicit şi l-am vizionat şi pe acesta, iar rezultatul a fost…

Că m-a dat pe spate!

E iconoclast, inimaginabil, irefutabil, incendiar, imprevizibil, ireverenţios, impecabil, iresponsabil, impetuos, impresionant, intens, incandescent, incomensurabil, iradiant, incredibil.

Iar muzica e divină!

Aşa că vă invit să ieşiţi rapid de pe blogul meu (na, că ajuns să spun şi asta!), să faceţi rost (în mod legal, da?) de The Blues Brothers (cel din 1980, da?), să îi adunaţi pe cei dragi în jurul vostru, să antifonaţi camera şi să îl trăiţi, pentru că…

They don’t make ‘em like they used to!

Lasa un comentariu.