
Roman Polanski este un tip controversat. Cineast remarcabil, dar cu o imagine întinată de faptul că este pus sub acuzare de viol în Statele Unite ale Americii, unde nu a avut cum să vină nici macar pentru a-şi ridica Oscarul pentru The Pianist.
Această ambivalenţă îndeamnă la reflecţie asupra separării omului de artist, care se aplică unui lungi serii de nume din cultura universală, de la Feodor Dostoievski la Jack Kerouac.
Însă nimeni nu-i poate nega polonezului calităţile de realizator de filme, iar o creaţie timpurie a sa, Nóz w wodzie (Cuţitul în apă) e o dovadă peremptorie prin ineditul ideii şi subtilitatea execuţiei.
Doi soţi, dintre care el este la vârsta a doua şi cam dictatorial, iar ea este frumoasă şi cam blazată, iau în maşină pe un tânăr care face autostopul şi, din ambiţia masculului celui dintâi, îl cooptează şi în călătoria cu yachtul pe care o întreprind apoi.

În acest spaţiu limitat şi supus unor diverse provocări de ordin fizic şi meteorologic, are loc o înfruntare de testosteroane între cei doi reprezentanţi ai sexului tare (de cap), complicată, evident, de prezenţa unei superbe femele.
Nu vă gândiţi, însă, că ni se oferă vreun duel cataclismic; nu, agresiunile şi provocările de o parte şi de alta sunt discrete, dar excelent surprinse de Polanski, astfel încât Nóz w wodzie capătă o valoarea etnografică, dacă nu chiar zoologică pentru lumea modernă. Şi aici, ca în tot restul carierei sale, Roman Polanski demonstrează că n-a avut o părere prea bună despre natura umană.

O alegere interesantă a regizorului a fost să filmeze într-un mod premeditat îngrămădit, care îl îndeasă pe privitor între cei trei protagonişti şi îl îndoapă cu tensiunea de pe vas, care se acumulează în ciuda unei aparente torpori a manifestărilor personajelor.
Interpretările acestora sunt placide, dar ilustrative. Leon Niemczyk e masculul dominant şi generos într-un mod insultător pentru rivalul său mai tânăr şi mai naiv, Zygmunt Malanowicz, care compensează prin abilităţi fizice superioare.

Dacă ei doi sunt simple ipostaze perene ale luptei pentru status, Jolanta Umecka, voluptoasă în mod ostentativ, evoluează de la simplă prezenţă decorativă la catalizator şi chiar arbitru al acţiunii.
Bărbaţii conduc lumea, dar sunt conduşi de instincte, iar acestea sunt stârnite de femei.
Aşadar, cine e la putere?
