*Acest articol a aparut in publicatia Zile si Nopti, 23.04 – 05.04.2007
Lui Mel Gibson i s-a pus iar pata. De data aceasta pe mayasi, astfel ca a rezultat Apocalypto. Cunoscand deja apucaturile australianului, stim prin definitie ca avem de-a face cu ceva violent, tezist si meserias facut. Sa detaliem.
Violent. Cu o eroare de plus sau minus o unitate, la fiecare zece minute moare cate cineva in Apocalypto, cu o concentrare mai mare pe la mijlocul filmului. Tehnica nu era prea avansata atunci, dar mayasii stapaneau destul de bine gama sfartecat-decapitat, incat Mel Gibson a fost scutit de a fi repetitiv la partea sanguinara.
Tezist. Australianul n-ar fi el, daca, pe langa a ne lua ochii cu imaginile, sa nu ne agreseze si cu vreun mesaj. In cazul de fata, ni se spune ca o civilizatie nu piere decat atunci cand coruptia din interior a ajuns la apogeu. Viata la tara este simpla, frumoasa si racoritoare, satul din jungla este un microcosmos a la Morometii, mustind de relatii inter-umane (sugestiv exemplificate de drama unui vlajgan impotent, carait permanent de soacra-sa). In contrapondere, viata la oras este degenerata, mercantila si de-a dreptul imputita. Gibson nu s-a putut abtine si i-a infatisat pe mayasii citadini ca fiind atat de urati, incat mai ca-ti pare bine ca la final apar nu-mai-spun-cine-ca-sa-nu-spulber-si-ultima-farama-de-suspans. M-am mirat ca scena sacrificiilor [scoatere inima + decapitare + aruncare pe scarile piramidei (cap +corp)] a durat atat de putin; pesemne ca Mel a lasat-o mai moale dupa ce s-au burzuluit atatia la el din cauza Patimilor lui Hristos.
Meserias facut. Unii joaca in filme de actiune o viata intreaga si nu invata nimic (dar ajung guvernatori). Dupa doua serii in care a fugarit pe unul sau pe altul, Gibson a deprins, insa, mestesugul pomparii adrenalinei. Acalmie prevestitoare de rau, scene de bataie, urmariri fulminante, toate sunt asamblate sub o forma atat de noua, incat am uitat ca le-am mai vazut de zeci de ori pe strazile intunecate ale New York-ului. Fostul partener de peripetii al lui Danny Glover demonstreaza chiar ca e in pas cu moda, inserand si o scena de efect cu o fetita sinistra, in dulcele stil clasic al filmelor de groaza asiatice, pe care Hollywood-ul l-a imbratisat cu atata ravna. Ca sa nu uit, toate replicile filmului (reduse la strictul necesar unui scenariu subtire) sunt in limba Maya (asta e clar marca Gibson).
Recunosc, l-am bestelit excesiv pe Mel pana acum, dar constiinta nu-mi da pace si ma indeamna sa recunosc. Abia astept sa i se puna iar pata si sa faca precum zicea Marin Sorescu:
Cand voi izbi cu barda mea, profund,
Aceasta stanca are sa se crape
Si va tasni din ea suvoi de ape…
Baieti: pazea ca va… inund.
Saracul Mel. Ce ai domne cu el? Oricum face filme mult mai bune decat altii. Exagereaza el cu asa-zisele „teze” dar e clar ca omul se documenteaza bine inainte sa faca un film. Scena cu fetita chiar ca e imprumutata de la asiatici si pare desprinsa din structura filmului, oricat de interesanta ar parea. Pe mine nu m-a atras Apocalypto dar trebuie sa recunosc ca a fost cursiv, insa nu stiu daca as avea rabdare sa il revad.
Finalul articolului, cu Sorescu, mi-a mers la inima (fan Sorescu deh). Cam atat.
A peu pres.
„Unii joaca in filme de actiune o viata intreaga si nu invata nimic (dar ajung guvernatori).” – vrei sa spui ca Terminatorul (I, II, III) nu e bun de nimic, chiar asa?
Pentru Lynx
Nu ma refeream la seria Terminator, care si-a taiat portia ei de istorie in cinematografie, ci la faptul ca nu l-as vedea pe Shvartzi in stare sa preia fraile de regizor, asa cum a facut Mel Gibson.
Stii ce mi-a placut mie la filmul asta? Minute bune nu am putut sa localizez in timp si in spatiu personajele. Am banuit abia cand au ajuns in oras si a aparut piramida, pentru ca limba lor nu-mi spunea nimic, podoabele femeilor din jungla, nimic, coafurile de la oras, pana sa se vada piramida, nimic. Nu ca m-as pricepe mai bine decat altii 😀