Dance me to the end of time

„Viata e un dans”, zicea Zorba Grecul, iar Teatrul National „Marin Sorescu”din Craiova vine sa-i intareasca spusele, organizand in perioada 13 – 17 decembrie 2017 proiectul Ministagiunea CNDB@TNC.

Organizat in colaborare cu Centrul National al Dansului Bucuresti, acesta va consta in cinci zile de spectacole de dans, muzica si mestesugite efecte audio-vizuale, realizate de peste 20 de dansatori si coregrafi profesionisti romani.

Programul ministagiunii este dupa cum urmeaza:

– 13 decembrie, ora 19.00 – CounterBODY de Simona Deaconescu;

– 14 decembrie, ora 17.00 – Nud de femeie bruneta de/cu Andreea David;

– 14 decembrie, ora 18.30 – 37 Minutes of Make Believe de/cu Andreea Novac;

– 15 decembrie, ora 18.00 – Coregrafie de grup de Mihaela Dancs

– 16 si 17 decembrie, intre 11.00 – 14.00 – Atelier de dans contemporan cu Andreea Novac (la acest eveniment inscrierea este gratuita si se face printr-un mesaj catre novacandreea@hotmail.com, in limita a 20 de locuri).

Unde credeti ca sunt acum?

Va indrept cu pasi adaugati de tango spre teatru, ca sa-mi iau bilete cat mai degraba.

Trudind prin straini

Cum ii spuneam si cuiva de la Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova, era o vreme cand articolele despre acest domeniu erau ocazionale, iar acum o asa intensa activitate se desfasoara acolo, incat nu mai prididesc in redactarea lor. Iata o noua astfel de situatie:

Duminica, 12 noiembrie 2017, la ora 17:00, la sala Studio a Teatrului din Craiova putem vedea spectacolul Detasat de Alexandra Voivozeanu, regizat de Cristian Ban, parte a proiectului Drama 5 – rezidente de scriere dramatica din cadrul Reactorului de creatie si experiment din Cluj-Napoca.

Stiu, pare o treaba incurcata, insa subiectul e de o simplitate si actualitate debordante: povesti ale romanilor care lucreaza in Germania, spuse din perspective individuale si din care putem extrage avatarurile acestora intr-un mod mai pregnant decat din cel mai mestesugit documentar.

Intrarea la spectacol este gratuita, in limita locurilor disponibile, cu rezervare la agentia teatrala.

Va vorbesc Detasat, pentru ca deja mi le-am rezervat pe ale mele.

 

Autorul – decalog criptic

Am fost la Autorul si, daca vreti sa mergeti si voi, musai sa dati ascultarii urmatoarele precepte:

1. Nu stati pe randurile de jos.

2. Nu stati pe randurile de jos!

3. Daca totusi stati pe randurile de jos, aveti grija sa nu fiti in fata lui Vlad Dragulescu.

4. Amintiti-va de Heath Ledger.

5. Faceti ce-oti sti, dar sa puteti sa-i priviti figura Ioanei Manciu (nu-i cea dintai porunca, dar este cea mai importanta).

6. Amintiti-va de Dostoievski.

7. Daca aveti dantura buna, puteti sa stati langa Vlad Udrescu.

8. Preferabil sa fiti undeva in lateralul lui Claudiu Bleont, ca sa-i puteti vedea profilul (sculptorii si pictorii sa ia aminte).

9. Cand lumina se stinge, repetati mantra asta: Fictiunea nu e realitate. Fictiunea nu e realitate. Fictiunea nu e realitate!.

10. Priviti-i pe ceilalti spectatori.

Sunt un spectator neinfricat

Nu m-a doborat Faust al lui Silviu Purcarete, in care se simuleaza sexul oral, printre altele.

Nu m-a doborat Omul-perna al Martin McDonagh, in care se vorbeste de copii torturati, printre altele.

Nu m-a doborat Calul alb al Ioanei Paun, in care niste pesti vii sunt dati de pamant, printre altele.

Ma simt suficient de increzator ca nu ma va dobori nici Autorul lui Tim Crouch, cu toata brutalitatea pe care o propune si despre care mi-au soptit cei de la Teatrul National „Marin Sorescu”; mai mult n-am incercat a aflat, procedand precum m-a sfatuit insusi „autorul”:

Acest spectacol este pentru publicul de teatru neinfricat. Nu intrebati. Nu cautati pe Google. Doar fiti acolo (Tim Crouch).

Ma mai trage ata catre acest spectacol si faptul ca regizor ii este Bobi Pricop, caruia ii datorez deliciile vizualo-intelectuale din Profu’ de religie si Iluzii si care, zice-se, a construit in piesa de fata un spatiu in care spectatorii din piesa (adica Claudiu Bleont, Ioana Florentina Manciu, Vlad Dragulesc si Vlad Udrescu) si cei din afara ei vor suferi o osmoza, de n-o sa mai stim care ai cui suntem.

Cele doua poze de la inceput sunt cele doua afise ale spectacolului.

Unul imi place pentru ca imi aduce aminte de Reservoir Dogs al lui Quentin Tarantino. Deci violenta.

Celalalt imi place pentru ca imi aduce aminte de recentul Mother! al lui Darren Aronofsky. Deci si mai multa violenta.

Nu e de mirare ca Autorul nu este recomandat celor sub 18 ani.

Regret sa va informez ca…

Nu, nu regret, dar cica asa ar fi mai frumos sa ma exprim.

Regret sa va informez ca reprezentatiile din 3 si 4 noiembrie 2017 sunt deja ticsite de spectatori neinfricati, insa veti avea ocazia sa va testati curajul pe 10 si 24 noiembrie 2017.

Furisatul urii in suflet

Un spectacol de Ioana Paun, dupa un text de Smaranda Nicolau si o investigatie jurnalistica de Laura Stefanut, sustinut de Ilinca Manolache, cu insertii de muzica live compusa de Diana Miron, pe o scena in mijlocul careia troneaza un acvariu cu pestii vii.

Duminica, 29 octombrie 2017, ora 19:00, la Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova, Sala „Studio”.

Intrarea libera (in limita locurilor disponibile).

Fac un experiment, iar voi, cei care cititi aceste randuri, sunteti participantii.

Vreau sa aflu cati dintre voi sunt convinsi doar de primul paragraf si cele doua fraze conexe care ii urmeaza sa vina la spectacolul Calul alb.

Ipoteza mea este ca macar 50% dintre voi au atentia focalizata deja.

Sa mai adaugam ca aceasta reprezentatie porneste de la procesul care s-a finalizat prin condamnarea tortionarului comunist Ioan Ficior, insa merge mai departe si „se deschide spre chestiuni mai generale ale constiintei umane […] precum ura, manipularea, prefabricarea istoriei sau perspectivismul”.

Ajuns aici, preconizez ca 75% dintre voi sunt numai ochi si urechi.

Mai mentionez si ca spectacolul va fi urmat de o dezbatere moderata de istoricul si activistul Mihai Bumbes, fondatorul asociatiei „Militia spirituala”.

La finalul acestei stimulari in trepte, mizez pe o rata a atentiei voastre de 99%.

Parfum de arta

Asa cum standurile de cosmetice din magazine ofera mostre de parfum, tot asa am primit si eu de la prietenii de la Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova cateva imagini din prima serie de spectacole, cele din octombrie 2016, din cadrul proiectului 11plus1 independent/contemporan.

Doua sunt din piesa MaRó de Szekely Csaba, regizata de Andi Gherghe, iar celelalte doua din Me, Myself and I, elaborat de Carla Waltner.

Nu va spun despre ce sunt sau cand sunt. Dupa ce le veti fi adulmecat, veti fi sedusi de parfumul artei si le veti cauta de buna voie.

 

 

 

 

Craiova mai sparge un zid

Ca teatru din belsug avem la Craiova v-am mai spus si o sa va mai tot spun, insa un teatru mai altfel, unul care sa sparga cel de-al patrulea zid, cel cu spectatorul, nu prea am avut pana acum.

Un baros imaginar si plin de curaj va narui si aceasta ultima bariera pe 28, 29 si 30 septembrie 2017 la Casa de Cultura a Studentilor din Craiova, unde va avea loc piesa de teatru imersiv R + J (Romeo si Julieta) de nu mai spun cine, sa nu va jignesc.

Ce inseamna mai precis teatru imersiv?

Dupa cum s-au exprimat cei din trupa TUBE, care au fost semi-zgarciti cu detaliile, asa cum se cuvine pentru a starni interesul (fapt pe care l-au reusit in ceea ce ma priveste), in piesa regizata de Florin Paraschivu, spectatorii sunt liberi sa exploreze diverse spatii in care are loc actiunea: camera Julietei, salonul Casei Capulet, gradina si balconul Julietei (apropo, am avut un coleg care spunea ca scena lui preferata din Romeo si Julieta e scena balcoanelor), o strada laturalnica din Verona, biserica calugarului Lorenzo, cripta Capulet, camera lui Paris sau spiteria unde se comercializeaza etnobotanice vintage cu potential ucigator.

Si ca veni vorba de zidul acela care se naruie ca ale Ierihonului in fata trambitelor celeste, e mentionat ca actorii sunt studenti ai Departamentului de Arte Dramatice, dar si amatori, iar aceasta aventurare a unor laici pe taramul teatrului e un semn ca si in Craiova incolteste acea dorinta de a da culoare vietii.

R + J (Romeo si Julieta) va fi un spectacol cu acces gratuit, iar spectatorii isi vor confirma prezenta pe 28, 29 si 30 septembrie, accesand pagina de Facebook a trupei TUBE si confirmand participarea la unul dintre evenimente. De asemenea se poate face o rezervare telefonica sau prin SMS la numarul de telefon 0760 711 145.

Sursa imagini: Pagina de Facebook a trupei TUBE

 

Cum iti dai seama ca ai imbatranit?

Posibile raspunsuri:

Incepe sa te ia nervul sciatic de fiecare data cand se schimba vremea.

Nu mai rezisti in club pana la 5 dimineata, iar daca te incapatanezi sa o faci, ai nevoie de perfuzii doua zile dupa aceea.

Ajungi sa vezi la acelasi teatru pe unde iti faci veacul din adolescenta o alta punere in scena a aceleiasi piese pe care ai vazut-o impreuna cu niste colegi de liceu care acum sunt rataciti prin toate colturile lumii si isi iau copiii de la scoala.

Nu ma indoiesc ca lista poate continua, insa acest din urma raspuns se pliaza pe senzatia pe care mi-au oferit-o cei de la Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova, care, pe 22 si 23 septembrie 2017 (in ambele zile de la ora 19:00) deschid o noua stagiune cu spectacolul Gaitele de Alexandru Kiritescu.

Aceasta piesa de o amara si, pe alocuri ,hilara luciditate asupra naturii umane mi-e cunoscuta din versiunea televizata sau din cea anteriora a teatrului craiovean, iar acum ma pregatesc sa o redescopar in versiunea propusa de regizorul Alexandru Boureanu si scenografa Andreea Negrila.

In distributie ii regasim pe Tamara Popescu, Costinela Ungureanu, Petra Zurba, Alina Mangra, Romanita Ionescu, Geni Macsim, Raluca Paun, Catalin Vieru, Alex Calangiu, Nicolae Vicol, Ioana Andone, Catalin Miculeasa, Ioana Vicol si Romana Vicol.

Ca un supliment pentru nostalgia care m-a cuprins este amanuntul ca doamna Tamara Popescu care, in versiunea anterioara juca rolul Wandei, daca nu ma inseala memoria (din motive invocata inca din titlu), aici apare in ipostaze celei dintai dintre „gaite”, partitura care odinioara i-a revenit regretatei Iosefina Stoia.

Da, am imbatranit, dar, avand acest teatrul alaturi de mine, pot spune ca am imbatranit frumos.

 

 

 

Marti, doua ceasuri bune

V-am mai spus si acum ceva timp despre 11plus1 independent/contemporan, proiect al celor de la Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova, care va debuta din octombrie 2018.

Am primit de curand detalii de la prietenii de la teatru si va spun raspicat: te lingi pe pleoape de curiozitate!

O necesitate care se impune in legatura cu aceasta stagiune 2017-2018 este ca ziua de marti trebuie arvunita incepand de luna urmatoare, pentru ca ni se vor oferi, succesiv, 6 spectacole de dans contemporan si 6 de teatru independent, pe care o sa le enumar mai jos, pentru simplul motiv ca imi face mie, unuia, placere sa le trec in revista si sa ma supun la deliciul anticipatiei.

Ca manifestatii dansante avem:

Me, Myself and I – concepul si coregrafia: Carla Waltner, scenografia: Inocentiu Ieremia;

Doua femei contemporane – coproductie LINOTIP, Centru independent coregrafic si Centrul National al Dansului, Bucuresti;

When Darkness Becomes Light – Contemporary Creative Dreamers, regia: Dragomir Daniel Alexandru.

Lay(ers) – Asociatia pentru Teatru si Carte (PETEC), produs de George Apostu Bacau, in colaborare cu Trois C-L Luxembourg;

Lasa-ma sa om – Teatru FiX, coregrafia: Beatrice Volbea;

The Great Scheme of Things – A Puzzle by Fierbinteanu, spectacol realizat de Gabriela si Cristian Fierbinteanu.

Ca manifestatii teatrale avem:

MaRó de Szekely Csaba – regia Andi Gherghe, scenografia: Adrian Ganea;

Habemus bebe de Elena Vadareanu – regia: Robert Balan;

Pe jumatate cantec de Crista Bilciu – productie independenta Teatrul de Foc, regia si scenografia: Crista Bilciu;

Refractie – un spectacol produs de Rodica Buzoianu;

O femeie, adaptare dupa Peter Esterhazy – spectacol al Trupei Țais, conceptul si regia: Andreea Gavriliu;

Omul-Perna de Martin McDonagh – realizat de Fundatia Calea Victoriei in parteneriat cu Teatrul Act, regia: Eugen Gyemant.

Si acum o sa va mai impartasesc ceva: pe aceasta din urma piesa am vazut-o mai demult, iar acum nu ma ajuta sinapsele sa gasesc niste elogii suficient de puternice la adresa ei.

Ce mai reuseste, totusi, creierul meu la ora asta tarzie cand scriu aceste randuri este sa faca un calcul:

Daca Omul-Perna a fost aleasa in rand cu restul spectacolelor, nu inseamna cumva ca si acestea vor fi de la exceptionale in sus?

 

 

 

 

 

Semne bune toamna are

Desi, oficial, este pauza in activitatea prietenilor de la Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova, se pare ca acestia nu prididesc in a-si extinde activitatea. Aceasta concluzie mi s-a conturat in timp, iar o noua stire lansata dintr-acolo vine sa o consolideze.

Iata ce spun prietenii cei de la Teatrul din Craiova:

Odata cu inceperea stagiunii 2017-2018, Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova lanseaza proiectul 11plus1 independent/contemporan, in cadrul caruia, pe parcusul lunilor, vom vedea in urbea noastra coregrafi, dansatori profesionisti, actori si regizori cu suflu nou, care vor pune in scena reprezentatii menite sa ne anime si sa ne incante simturile.

Primele doua evenimente vor avea lor in luna octombrie a anului 2017, iar aceasta fasta perioada va dura pana in mai 2018, rastimp in care ne vom mai delecta cu alte 6 spectacole de teatru independent si 6 spectacole de dans contemporan.

Iar daca aceste randuri sunt citite de cineva care care chiar isi desfasoara activitatea intr-unul dintre aceste domenii, partea frumoasa este ca ei insisi se pot inscrie pentru a face parte din acest proiect.

Conditiile de participare presupun faptul ca spectacolele nu trebuie sa aiba in distributie  actori ai Teatrului National „Marin Sorescu”, cele de teatru trebuie sa apartina unor companii independente, iar cele de dans pot fi atat productii independente, cat si ale unor institutii publice.

Termenul limita pentru a depune aceste candidaturi este 15 august 2017, iar adresa la care se va livra zapisul virtual de inscriere este pr@tncms.ro.