Textul de mai jos a fost publicat in ziarul Craiova Forum, la 24 aprilie 2012, cu prilejul editiei anterioare a Festivalului Shakespeare, si il reiau pentru ca se aplica din nou, dupa cum veti afla la final.

***

Avem din nou Festivalul Shakespeare la Craiova […] Craiovei, insa, Festivalul Shakespeare ii confera o distinctie de care nu avem parte prea des, in comparatie cu motivele de a pleca privirea (cel mai recent fiind un filmulet pe care numai un roman revin din Tibet nu il stie). Dar pentru aceasta distinctie, Craiova munceste mult, precum un actor mai putin cunoscut care trage ani buni pana sa prinda o nominalizare la Oscar, spre deosebire de un Jack Nicholson, care le primeste pe banda rulanta. Cine se bucura mai mult, oare?

Craiova se straduieste enorm pentru acest festival, dar asta nu inseamna ca oricine din acest oras pune umarul pentru el. De fapt, exista un numar restrans de truditori, care nu se vad pe scena, dar pe care ar trebui sa ii aplaudam in gand.

Referitor la asta, am o povestioara care nu-i menita sa aduca laude cuiva anume, ci e doar o alegorie a efortului, de cele mai multe ori nevazut, care insoteste orice manifestatie destinata placerii publicului larg.

Umblam pe coridoarele Teatrului National din Craiova. Nu ma intrebati de ce, pentru ca am uitat cu desavarsire motivul pentru care eram acolo; ce-mi amintesc e ca, la capatul unui culoar, intr-un loc amenajat cu doua, trei fotolii uzate si cu o scrumiera (fumoarul, pentru connaisseur-i), l-am vazut stand pe Emil Boroghina, impreuna cu un carnetel si un telefon mobil. M-am facut ca astept pe cineva sau ceva si am zabovit cateva minute acolo.

Emil Boroghina a cautat in carnetel, a format un numar si a sunat; a avut noroc, i s-a raspuns din prima: „Alo, buna ziua, sunt Emil Boroghina de la Teatrul National din Craiova, va sun in legatura cu Festivalul Shakespeare, un festival international de prestigiu, la care participa trupe de teatru din intreaga lume. Va intereseaza sa colaborati in calitate de sponsor?”.

Nici acum nu m-am hotarat daca ar trebui sa fiu induiosat de stangacele tentative de telemarketing sau miscat de staruinta cu care a infruntat, poate, un refuz, atunci si in alte dati, si a frunzarit din nou micuta agenda, in cautarea unui alt numar.

Un telefon, un carnetel si vointa. Asa se face Festivalul Shakespeare la Craiova.

***

Anul acest, in demersurile de a obtine o legitimatie de presa, am ajuns sa discut la telefon cu dl. Emil Boroghina; desi comunicarea noastra a fost doar auditiva, am simtit aproape organic cat de ocupat este; cu toate acestea, a gasit doua minute sa ma indrume spre persoana potrivita. Continuand demersurile, am ajuns din nou pe culoarele teatrului, unde l-am vazut iesind cu rapiditate dintr-un birou si intrand intr-altul, ca sa rezolve mici sau mari chestiuni administrative.

Si asa am inteles ca istoria se repeta si ca le suntem datori acelorasi oameni pentru un eveniment care ne pune frumos pe harta culturala a lumii.

Aveti mai jos un spatiu alb pe care sa il umpleti cu laudele voastre celor care ii dau dreptate lui Margaret Mead: Never doubt that a small group of thoughtful, committed citizens can change the world; indeed, it’s the only thing that ever has.

[Spatiu pentru laude din partea cititorilor]

Iar aici aveti programul complet al Festivalului Shakespeare, care debuteaza astazi printr-o piesa in aer liber, la ora 18.00, in fata Teatrului National din Craiova.