Niste artisti ratati super mantuiti

29-expof6creations

Va mai aduceti aminte cand v-am expus eu doctrina mea socio-politico-economico-semiotica despre fotografi ca fiind niste artisti ratati carora meseria le aduce mantuirea?

Din ping pong-ul specific navigarii pe Internet am intalnit un blog care prezinta o lista a 50 de artisti fotografi pe care merita sa ii cunoastem. Si, dupa parerea mea, merita cu varf si indesat.

Imaginea e a unui artist pe nume Francois-Xavier Marciat, din Belgia, si nu e nici pe departe cea mai spectaculoasa dintre imaginile pe care le veti vedea, dar asta mi-a gadilat orgoliul de roman. Nu va jignesc spiritul de observatie spunandu-va de ce.

Schimbare cu parfum de marketing

oscar-statueDin 2010, la Oscarul pentru cel mai bun film vor fi nominalizate 10 filme, in loc de 5, cate au fost pana acum.

Oricat m-a durut sa vad ca un film precum The Dark Knight, mai bun, in opinia mea, chiar si decat Slumdog Millionaire, n-a fost printre nominalizati, in favoarea unor mari fas-uri, precum The Reader, aceasta masura tot imi aduce aminte de alegerile prezidentiale din Romania (mai ales alea cand s-au infruntat Constantinescu si Iliescu), cand, pe langa cei 2-3 candidati cu sanse reale, se mai baga in seama si alti cativa, uneori exagerat de multi, care vor un dram de atentie publica, sarmanii.

Cam asa cred ca sta treaba si cu cele 10 filme. Acum ca e criza, au si ele nevoie de ceva promovare, mai ales in pietele din afara Americii, iar o nominalizare-doua dau bine pe afis.

Laser, frate!

 Making of Gâlseavă pă șer

Making of Gâlseavă pă șer

In patria lui Fat Frumos si a zmeilor care de care mai haini, exista persoane cu vocatie globalista, care si-au dedicat neuronii si finantele urmarii cailor Fortei.

Da, acum putem sa stam linistiti, pentru ca ordinul Cavalerilor Jedi are punct de lucru si in Romania noastra, iar membrii lui, purtand nume sugestive gen MJ Zgomot, CJ Cristinutza sau MJ Beea, vegheaza asupra echilibrului Universului mioritic si lupta impotriva Baronilor Locali.

Si ca sa ii luati in serios, oamenii lucreaza la o noua poveste Star Wars (neaparat sa vedeti trailer-ul!!!), dupa un scenariu original si recruteaza Padawani (ucenici Jedi, ignorantilor!).

Mi-aduc aminte o replica din Rambo III, care, bineinteles, nu ii apartine lui Stallone: Pesemne ca Dumnezeu ii iubeste mult pe ne… naivi, de vreme ce a facut atat de multi.

Forta fie cu voi!

Inapoi la bunul simt

Datorita activitatii mele din domeniul vanzarilor, am ajuns sa lecturez si cateva dintre cartile celebre ale domeniului, cum ar fi cele ale lui Zig Ziglar, Jeffrey Gitomer sau Marc Corcos. Fara sa le contest utilitatea si caracterul motivational, raman la ideea ca nu contin raspunsul suprem la cum sa-ti conturezi drumul spre succes si, mai mult decat atat, aplicarea ideilor lor pe un fond de incultura si personalitate slaba, conduc la rezultate deranjante, mai ales pentru ceilalti (sa ridice mana toti cei care au fost agasati vreodata de cineva din sistemul multi level marketing).

Cartea lui Frank Bettger, Cum am devenit expert in vanzari. De la esec la succes, se inscrie in aceeasi categorie, dar mi-a atras atentia prin cateva aspecte.

In primul rand, titlul. Nu face exces de vreo metafora, precum Biblia vanzarilor a lui Gitomer. Are un titlu simplu, care enunta ce are omul de spus.

Apoi, spre deosebire de celelalte, nu colcaie de reguli si tehnici. Se refera la cateva principii, pe care le-as putea enumera, fara sa ocup prea mult spatiu, si care se inscriu in ceea ce numim indeobste bun simt. Sa inveti sa asculti, sa le fii de ajutor celorlalti, sa fii interesat de ei sunt trasaturi pe care au nevoie sa si le dezvolte si altii decat agentii de vanzari.

Ce mi-a placut pur si simplu la aceasta carte, este ca, pe langa exemple din experienta personala a autorului, ne mai ofera si pilde din viata unor oameni precum Abraham Lincoln sau Benjamin Franklin, ceea ce demonstreaza de fapt ca avem de-a face cu cineva care chiar stie sa-si vanda ideile. Pe Frank Bettger il poti contesta usor, dar pe cei doi mari ai istoriei mai greu.

O carte pe care o recomand. Oricui, mai putin celor de care pomeneam in primul paragraf.

Altfel de povestiri crude si insolite

Prin bunavoita unei persoane apropiate, am ajuns sa aflu ca exista, undeva in jungla Youtube-ului, 4 scurtmetraje care au participat la un festival organizat de National Film Board of Canada.

Fiecare filmulet are ceva aparte, dar toate au ceva in comun: sunt un pic sinistre si, pentru cele cateva minute pe care le au, nu sunt lipsite de profunzime.

Mai sus il aveti pe cel care mi-a placut cel mai mult (pe celelalte le gasiti intr-un playlist in partea dreapta a ferestrei de Youtube).

Sanatate si virtute, s-avem ce bea si ce juca

Prima data cand am intrat in contact cu firma EA Games a fost acum ceva timp, cand m-am dedicat o vara intreaga jocului Fifa nu stiu cat. Numai sport n-am facut eu in perioada aia, cand, tintuit in scaun, am facut din Romania campioana mondiala pe incepator, mediu, greu, foarte greu, mega greu, imposibil de greu etc.

Acum, cei de la colosul facator de jocuri atotmancatoare de timp s-au gandit sa isi promoveze produsele pentru consola Wii si sa promoveze o viata activa si sanatoasa. Dincolo de aspectele de marketing inevitabile intr-o societate capitalista, multilateral dezvoltata, site-ul in sine este interesant, iar unele lucruri pe care le prezinta chiar pot fi luate in serios :).

Viata bate filmul

Dintre cele doua figuri din imagine, sigur o recunoasteti pe una dintre ele. Dar si cealalta este la fel la cunoscuta, chiar daca nu este vreo icoana a star system-ului: e un pirat somalez. Cam mare diferenta dintre pezevenchiul simpatic al lui Johnny Depp si individul din imagine, nu-i asa?

Asta e, m-a ajuns si pe mine fascinatia fata de acesti oameni care, la distanta de noi de o zi de mers cu avionul traiesc in urma cu vreo cateva sute de ani si nu se descurca rau. Ultimele cercetari arata ca au informatori in Londra!

Incredibil!

Simptome de geniu

Il simti. Il recunosti rapid. Se joaca cu mintea si emotiile tale. Dar iti place asta. E el. Scriitorul mare.

Am avut aceste simptome standard in timp ce citeam Bartleby. O povestire despre Wall Street. Nu ma apuc sa va rezum 80 de pagini pe care le-am citit pe nerasuflate, asa ca va trebui sa mergeti pe incredere cand va spun ca nuvela lui Herman Melville are un efect mai patrunzator decat oricare dintre scrierile moderne, care fac abuzuri stilistice si mai ca batjocoresc gramatica si punctuatia.

Bartleby m-a intrigat, a ajuns sa ma enerveze la un moment dat, apoi mi-a intors optica la 180 de grade, provocand-mi o emotie cam amara. Toate astea in numai 80 de pagini.

Asta e el. Scriitorul mare.