Am primit o invitatie de a participa la un concurs initiat de TargulCartii.ro, careia i-am raspuns cu mare drag, mai ales ca am primit astfel o carte intitulata Dictionnaire de la mort des grands hommes.
Imi imaginez ca sunt deja destui psihologi care isi freaca mainile cu bucurie, gandind ca au un client asigurat, si banuiesc ca sunt si cativa psihiatri care scriu deja retete, insa ii voi dezamagi.
Nu ma sfiesc sa spun ca aceasta lucrare a Isabellei Bricard este captivanta si pot sa aduc duzini de persoane care sa depuna marturie ca n-am nicio aplecare spre macabru. Frantuzoaica manifesta, insa, o rigoare si o eruditie care te prind, ce-i drept, cu o conditie – sa exista un oarece interes pentru istorie din oficiu.
Daca este intrunita aceasta minima necesitate, traseul de tip ricoseu prin relatarile despre cum s-au stins figuri importante din marea poveste a omenirii va releva cateva idei preconcepute de care n-ar strica sa ne dezbaram. Un exemplu ar fi ca istoria spusa in stil standard confera o alura semizeiasca acestor personalitati, insa realitatea a fost (si este) ca nu sunt decat fiinte din carne si oase, supuse acelorasi legi inexorabile ale naturii. Uneori au fost rosi de boli necrutatoare, alteori s-au luptat cu infirmitati congenitale.
Unii au suferit degradarea exact a acelor facultati care le asigurau manifestarea harului, precum pierderea treptata a vederii de catre Edgar Degas.
Altii au procedat in moduri pe care azi le-am numi prostesti, precum Machiavelli, care lua doftorii cu pumnul, fapt care i-a si grabit sfarsitul.
Cel mai mult m-a impresionat, insa, jumatatea de pagina despre moartea lui Beethoven, care depaseste simpla conditie de scriitura enciclopedica si capata dimensiuni literare prin tragism si prin atentia acordata detaliilor.
Am mai remarcat ca paragrafele alocate regilor sunt cu mult mai lungi decat cele despre artisti sau oameni de stiinta. O nedreptate care, adusa, in contemporaneitate, s-ar materializa in atentia exagerata acordata politicienilor, in dauna celor care chiar fac ceva pentru semenii lor.
Dictionnaire de la mort des grands hommes nu e o carte de citit din scoarta in scoarta. Ofera mai degraba placerea lecturii accidentale care, la randul ei, indeamna la un exercitiu mental pe cat de greu, pe atat de util: contemplarea provocarii supreme.
