Vazand Hiroshima mon amour de Alain Resnais, am deslusit cateva chestiuni de variabila importanta.
Despre femei:
– razbel mondial sa fie, si tot se indragostesc de cine nu trebuie;
– merg foarte bine pe bicicleta;
– au voci sexi chiar si cand vorbesc despre dezastre atomice (am extrapolat de la Emmanuelle Riva, dar nu cred ca ma insel prea mult);
– le sta foarte bine coafura cu colt pana la umeri;
– beau mult cand au ceva pe suflet;
– nu stiu ce vor.
Despre filme:
– un film poate fi si plictisitor si bun in acelasi timp;
– pentru un film nu-ti trebuie actiune, nici idee, dar ai neaparata nevoie de actori si de un operator de imagine;
– daca accentuezi zgomotele de fond (bocanit pe strada, apa la dus etc.) creezi o atmosfera eterica.
Despre lume, in general:
– actorii si arhitectii cu preocupari in politica nu fac nimic toata ziulica, astfel incat au timp de iubareala existentiala;
– o bomba atomica nu ucide doar mii de oameni, ea ucide si speranta omenirii in umanitate;
– dragostea si uitarea sunt rivale ireconciliabile, insa ambele dau sens vietii.
