Vazand Hiroshima mon amour de Alain Resnais, am deslusit cateva chestiuni de variabila importanta.

Despre femei:

– razbel mondial sa fie, si tot se indragostesc de cine nu trebuie;

– merg foarte bine pe bicicleta;

– au voci sexi chiar si cand vorbesc despre dezastre atomice (am extrapolat de la Emmanuelle Riva, dar nu cred ca ma insel prea mult);

– le sta foarte bine coafura cu colt pana la umeri;

– beau mult cand au ceva pe suflet;

– nu stiu ce vor.

Despre filme:

– un film poate fi si plictisitor si bun in acelasi timp;

– pentru un film nu-ti trebuie actiune, nici idee, dar ai neaparata nevoie de actori si de un operator de imagine;

– daca accentuezi zgomotele de fond (bocanit pe strada, apa la dus etc.) creezi o atmosfera eterica.

Despre lume, in general:

– actorii si arhitectii cu preocupari in politica nu fac nimic toata ziulica, astfel incat au timp de iubareala existentiala;

– o bomba atomica nu ucide doar mii de oameni, ea ucide si speranta omenirii in umanitate;

– dragostea si uitarea sunt rivale ireconciliabile, insa ambele dau sens vietii.