Din lumea celor care foșnesc și umbresc

Printre copaci îmi găsesc pacea.

Poate e aerul, poate e condiționare mentală, poate e culoarea, nu știu.

Însă acolo, între Rămuroși, îmi aflu liniștea pe care viața urbană contemporană o agresează continuu.

Însă lumea acestor necuvântătoare imobile este departe de a fi liniștită, după cum ne spune Peter Wohlleben în Viața secretă a copacilor.

E un univers în care are loc o permanentă luptă, pentru supraviețuire și pentru creștere, dar una greu perceptibilă de către efemera creatură umană.

De formație pădurar, autorul emană o știință a naturii incontestabilă, care îi permite să fie atât de sugestiv în stilul prezentării, încât n-are nevoie de artificii narative meșteșugite și nici măcar de ilustrații, pentru a ne face să vizualizăm o puzderie de procese și transformări, atât în interiorul arborilor, cât și la nivelul ecosistemelor pe care le compun.

Poate cea mai drastică modificare cognitivă pe care va fi nevoie s-o fac după lectura acestei lucrări este să nu mai privesc copacii ca entități individuale, ci să îmi plăsmuiesc mental o construcție de o complexitate incredibilă, în care aceștia comunică, își transferă resurse, învață și adaptează unor condiții noi.

Tot o reașezare intelectuală va avea loc si în cazul ciupercilor. Nu mai sunt doar ocazionalele și amuzantele locuitoare secundare ale pădurii, ci, într-un fel, stăpânele subterane și nevăzute ale acesteia.

M-am dezumflat un pic și aflând că acei copaci pe care i-am plantat de-a lungul timpului în cadrul unor acțiuni organizate vor fi departe de a-și împlini pe deplin menirea de a constitui o pădure sănătoasă.

Un ecosistem viabil nu este democratic și nici egalitarist, așa cum ne-am dori în privința celor umane. Natura are căile ei, uneori mai subtile, alteori mai brutale, de a ajunge la echilibru.

O spune foarte elocvent Peter Wohlleben:

Singura condiție e ca structura socială a pădurii să nu fie perturbată prin defrișări și să poată, astfel, să își regleze singură microclimatul.

Așa că, data viitoare când vă bate gândul să vă schimbați mobila și să cumpărați una de stejar masiv, mai gândiți-vă o dată.

Chiar nu mai puteți suporta să stați pe același scaun și să dormiți în același pat?

Pentru că eu, unul, nu aș suporta să nu mai am o pădure care să mă vindece.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru o carte care ar merita să devină bibliografie obligatorie în școli, ministere și ocoluri silvice.

Leave a Comment.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.