Eurovisionul lui 2021

Înainte de toate, merită spus că ideea organizatorilor olandezi de a plasa Eurovisionul din Rotterdam într-o clădire care a servit drept spital până de curând a fost minunată, prin valoare ei simbolică.
Este triumful bucuriei vieții asupra morții.
Chiar și când bucuria asta a vieții se manifestă în modurile adorabil-kitschoase atât de dragi acestui concurs.
Dați-mi voie acum să mă las în voia sportului european al datului cu părerea:
Cipru – un cântec intitulat Diablo, ceea ce a stârnit revolta unor credincioși (am citit o postare pe Facebook) și nostalgia mea, de când hăcuiam monștri cu paladinul sau amazoana sau necromantul; rochii sumare, melodia contează prea puțin.
Albania – tot sclipici, fapt care trebuie să fi generat niște priviri nervoase între interprete în culise; melodie mai manelistică, deci mai atractivă.
Israel – o Rihanna care s-a lăsat pe voia unei stiliste care consumă etnobotanice.

Belgia – leit Patricia Kaas, dar nu și la voce.
Rusia – așa da! Rușilor li se pot reproșa multe de către mulți, dar nu și că nu au un portofoliu amplu de numere de Eurovision spectaculoase trimise de-a lungul timpului.
Malta – When you’re good to Mama/ Mama’s good to you; în sfârșit, muzică adevărată, dar cum să rămâi corect politic în atare condiții?
Portugalia – ceva cu pretenții, iar eu am profitat de ocazie să dau o fugă până la baie.
Serbia – botul de rață a pătruns și la Eurovision, era doar o chestiune de timp; ceva manelistic, dar nu suficient de apăsat.
Marea Britanie – de ăsta nu zic nimic, că dacă îmi dă una cu pumnul ăla plin de inele, mă desfigurează pe viață; britanicii ne trombonesc și aici, așa cum au făcut-o și în negocierile post-Brexit.
Grecia – cea mai lascivă ipostază de până acum, compromisă total de chiloți fantomatici dansatori.
Elveția – pandemia ne-a afectat pe fiecare în fel și chip; la elvețieni a rezultat asta.
Islanda – țară mică, istoric de tâmpenii memorabile trimise la Eurovision mare.
Spania – trebuia să vină și cineva să cânte înălțător și plictisitor; Spania are experiență în această ingrată sarcină.
Moldova – sclipiciul de rigoare și cea mai slabă voce din concurs (stai, ar mai fi Grecia).

Germania – Germania ne arată degetul; well, fuck you too!
Finlanda – Roacării de rigoare.
Bulgaria – Adolescenta emo de rigoare.
Lituania – ce-i mai bun și mai rău la Eurovision în aceeași melodie.
Ucraina – și aici a fost grea pandemia, dar reprezentația asta are ceva potențial de legendă care depășește câștigătorul, cum a fost cazul Verkăi Serdiucika.
Franța – nu, nici anul ăsta, Franța!
Azerbaidjan – în sfârșit, ceva manelistic cum se cade.
Norvegia – ăștia îi contracarează pe cei din Cipru, precum în Heroes III.
Italia – sună bine, dar costumele nu sunt suficient de urâte.

Suedia – mănușile alea dau +2 la Dexterity și +3 la Mana, bașca 25% șansă să găsești un Unique Item.
San Marino – Dacă viitorul Dune al lui Denis Villeneuve are costume ca acestea, are Oscarul de la mine.
Până la urmă a câștigat Italia, dar momentul de vârf al serii a fost când Marea Britanie nu a primit niciun punct.
De la nimeni.
Adică au luat un fel de UE.

Sănătate tuturor, ne revedem la anul în cea mai frumoasă țară din lume.
Descoperă mai multe la Caiet de însemnări
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Ți-a plăcut? Primește următoarea însemnare pe email.
Câte un film, o carte sau o piesă, de câteva ori pe săptămână. Te dezabonezi cu un clic.



