Faust si ai lui

alchimia-maestrul-si-marea-operaAm obiceiul periodic de a explora un monument al culturii imateriale si incerc sa extind cat mai mult campul pe care imi las mintea sa alerge, pentru a inspira un aer al universalitatii cat mai proaspat.

In acest sens, am decis sa arunc o privire spre o prezentare sumara, dar sugestiva, a alchimiei, in cartea de spiritualitate si ezoterism intitulata Alchimia. Maestrul si Marea Opera.

Am abordat lucrarea lui Archibald Cockren cu o curiozitate sceptica, dar si deschisa, si am fost rasplatit in mod interesant. Autorul nu este un istoric cu intentii seci, este un adept modern al alchimiei, iar asta il face subiectiv intr-un mod care m-a convins ca aceia care s-au dedicat idealului de a obtine nemurirea si de a transforma metalele obisnuite in aur n-au fost manati doar de materialism, ci au avut anumite considerente ideatice.

As merge pana la a spune ca alchimistii nu au diferit foarte mult de practicantii artelor martiale, chiar si prin simplul exemplu ca un maestru nu dezvaluia unui ucenic o taina de mare insemnatate, decat daca il considera vrednic de a o asimila si de a o folosi in scopuri bune.

Dupa partea mai arida a trecerii in revista a catorva alchimisti din diverse perioade si zone geografice (nu lipsesc numele celebre, precum Paracelsus, Nicholas Flamel sau contele de Saint-Germain), Archibald Cockren se afunda in practica si filosofia acestui ansamblu de stiinte ezoterice, pe care incearca sa le explice si sa le aplice vietii moderne laice. Acesta este momentul cand retinerea-mi intelectuala a fost maxima, insa am mobilizat destule resurse de toleranta si m-am delectat cu incredibila bogatie semiotica si lingvistica a limbajului alchimiei.

Iar paragraful care deschide capitolul dedicat concluziilor este cuceritor prin bun simt:

Menirea omului nu este numai de a exista pe acest pamant, de a cauta, ignorant, doar la suprafata lui, de a mutila natura in orice chip posibil, ci de a dezvolta puterile din jurul lui si de a manui acele forte prin care poate pretinde, intr-adevar, dreptul de a mosteni pamantul. O gradina abandonata si napadita de buruieni, atunci cand este preluata de mainile unui fiinte inteligente, care lucreaza in armonie cu legile naturii, poate devine iarasi o oaza de frumusete si de bucurie. La fel si pamantul, care este gradina omului, trebuie semanat, cultivat si perfectionat prin arta muncii sale.

Cat despre cele doua opere originale de la final (Tractatus Aureus si Cartea revelatiei lui Hermes), le-am parcurs si admirat ca pe doua exponate deosebite puse intr-un muzeu universal al manifestarii umane.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru ca m-au lamurit ce facea Faust cand i s-a aratat Mefistofel.

Leave a Comment.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.