Am facut un scurt sondaj printre cunoscuti referitor la primele lucruri care le vin in cap cand spun numele unei tari. Cand a fost sa intreb despre Iran, am primit raspunsuri precum urmatoarele:

– nucleare, Khomeini, siiti

– Saddam Hussein (persoana chestionata facea o confuzie, dar o legatura tot s-a dovedit ca exista), ayatollah, Persepolis (orasul)

– A separation, Children of Heaven (de cercetat), Persepolis (filmul)

– siiti, Saadi, Ispahan

Daca despre oricare dintre rezultatele de mai sus stiam cate ceva, pentru filmul cu pricina si despre orasul respectiv motorul interior de cautare nu imi afisa niciun rezultat. Ranit in amoru-mi propriu academic, m-am hotarat sa umplu aceste goluri.

Am urmat traseul invers si am inceput cu orasul, cerandu-le prietenilor de la libraria online Libris cartea lui Francis Richard, Iranul. Secolul cetatii Ispahan.

O sa-mi permit o tautologie: acest volum nu-i deloc voluminos, dar e foarte cuprinzator in a descrie perioada in care Iranul a fost condus de sahii din acest oras si in care a cunoscut o splendoare arhitectonica deosebita. Fiind o carte de istorie, nu se pune problema de de fir narativ, insa pot spune ca autorul te duce prin marirea si decaderea acelei perioade cu mana sigura si stil concis. Cum miniatura a fost o arta la care persanii au excelat, numele istorice apar alaturi de figuri cu trasaturi faciale subtil diferentiate.

Un aspect interesant este mostra de istorie neintermediata de specialist, adica sectiunea de la final, unde apar fragmente de documente si marturii originale, unele datand chiar din preajma epocii prezentate. E altceva sa discerni tu insuti printre randurile unor persoane care prezinta evenimente si personalitati intr-un mod, poate, partinitor, decat sa primesti concluziile de-a gata ale unui cercetator care are exercitiul obiectivitatii. Si daca nu-l are?

Nu este cazul acum, iar Iranul. Secolul cetatii Ispahan se constituie intr-o sinteza echilibrata si atractiva pentru cine vrea sa exploreze perioade nu asa de mediatizate ale istoriei.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris (despre care nu v-am mai spus de mult ca au transport gratuit) pentru ca mi-am desfundat cunostintele in materie de istorie a Iranului.