Iti trebuie ceva talent sa ingramadesti citate biblice cu aluzii la cabala si religii ale Africii negre, asezonate cu descrieri de halucinatii si trairi depresive, si sa nu iasa un ghiveci literar total necomestibil.
Gustav Meyrink, autorul celebrului Golem, il are insa din belsug si reuseste nu numai sa tina in frau aceste trasee orizontale si verticale prin mistica omenirii, dar chiar si sa confere romanului Fata verde (a se citi cu diacritice, nu e cantecul celor de la Phoenix) un anume sens.
Cu o conditie, insa: sa stii ca aceasta carte de literatura universala a fost scrisa in 1916, adica in plin razboi mondial. Debusolarea generala din acea perioada isi gaseste un desavarsit ecou in descrierile de la inceputul romanului, iar criza existentiala pe care o resimte un individ, vazand cum lumea din jurul sau se destrama sau, chiar mai rau, se autodistruge, este excelent redata in zbaterile interioare ale personajului principal.
Insa lucrurile nu stau asa simplu cum le prezint eu. Ceea ce putem numi cu putina ingaduinta actiunea cartii evolueza in moduri neasteptate, permanent fascinante, dar foarte susceptibile de lipsa de noima in destule momente. Acestea sunt mantuite de altele, foarte revelatoare si chiar daca avem o lectura in cheie laica. Metafore de o frumusete sublima (preferata mea – „luminile s-au inversat in el”) sau paragrafe de o superba aciditate a comentariului social iti ies in cale des si te conving sa continui acest periplu derutant.
Ca si in cealalta creatie titrata a sa, Meyrink are o pasiune pentru cadrul in care isi plaseaza povestea initiatica. Daca in Golem Praga este un oras al ungherelor unde salasuieste magia ebraica, in Fata Verde Amsterdamul este o urbe cosmopolita, brazdata de canale si in care fiecare e liber sa se dedea la ce practici recreativo-mistice are chef. Am un exemplu personal: un amic imi povestea candva plin de insufletire cum intentioneaza sa mearga in Amsterdam si sa consume ayahuasca, prilej cu care am aflat ce este aceasta planta si ce proprietati are.
Cred ca, daca i-as da sa citeasca Fata Verde, ar trai niste senzatii similare, cu un mai mic sacrificiu de neuroni, totusi.
P.S. Multumesc celor de libraria online Libris pentru un extraordinar talmes-balmes spiritual.
