A fost odată ca niciodată o artistă pe nume Susan Herbert (1945-2014), căreia îi plăceau mâțele.

Și ce și-a spun la un moment dat:

Mai bine ca vechii pictori n-o să pun niciodată penelul pe pânză, dar ce-ar fi să le reinventez operele din perspectivă pisicească?

Zis și făcut, iar poarta a fost deschisă către o lume felină delicioasă, care mi s-a manifestat în fața ochilor în trei ipostaze, care mi-au parvenit prin largul concurs al surorii mele, căreia, întâmplare sau nu, i se mai spune și Mâtzu.

Începem cu Mâțele marilor maeștri, care m-a surprins mergând mult înapoi în istorie, chiar în Antichitate.

Mi-a fost greu să aleg, dar am ales să v-o prezint pe împărăteasa Miaudora, impunătoare și împodobită așa cum o știm din manuale.

Iar acest portret al Doctorului Catchet surprinde exact tristețea pe care Van Gogh o asemuia cu a lui.

Mâțele impresioniste m-a pus în fața unui alte dileme – cum să aleg ceva, fără să nedreptățesc celelalte lucrări mâțești.

Așa că l-am deschis la întâmplare și mi-a ieșit această seducție felină din timpul Balului de la Bougival.

Ajungând la Cine-Mâțe, aș fi fost pus în fața supremei dificultăți, dacă n-aș fi avut parte de nemilosul exercițiu anterior.

Marilyn era indispensabilă.

Cât despre Rick și Căpitanul Renault din Catsablanca, uitați-vă numai cât de bine e surprinsă esența fiecărui personaj.

***

Pentru că arta vizuală are o soră bună, cea a cuvintelor, dacă vă ajută cunoștințele de limbă engleză, musai să vă cufundați, precum o mâță în borcanul cu iaurt, în Old Possum’s Book of Practical Cats de T.S. Eliot.

Acolo îi veți afla pe Growltiger, Rum Tum Tugger, Mungojerrie, Rumpleteazer, Mistoffelees, Macavity, Bustopher Jones sau Skimbleshanks.

Da, mâțele pot vindeca aproape orice.