Muream și n-apucam să fumez proză!

Ați fumat vreodată proză?

Nu să rupeți foi și să rulați tutun sau alte substanțe halucinogene.

Să aspirați scriitură direct prin sinapse, efectul fiind că nu mai aveți habar cum se ajunge de la începutul unei pagini la finalul ei.

Asta mi-a întâmplat mie cu Eu l-am ucis pe Kennedy de Manuel Vazquez Montalban.

Când e în sevraj ideatic, critica încearcă să caute o noimă în acțiunea acestei cărți – un agent fost-comunist, infiltrat de el știe cine în anturajul lui Kennedy, ca să îi facă felul la un moment dat. Care Kennedy ia diverse ipostaze, inclusiv de pirat cu un ochi.

Pe parcurs, autorul, spaniol barcelonez inserează tot felul de trimiteri la personaje pentru care trebuie să citești note de subsol, la care eu, unul, am renunțat rapid.

Evident că, urmând calea greșită a logicii, rezultatul nu poate fi decât o migrenă înfiorătoare.

Cel mai bun mod de a gusta acest roman este fum cu fum, întins pe pat sau șezlong sau iarbă (nicio aluzie) sau prosop sau nisip.

Nu se poate hăpăi din prima, pentru că dă greață, dar, luat cu măsură, provoacă niște imagini pe lângă care dragonul ăla din bucătărie e un exercițiu de luciditate.

Și, după cum ați observat, cei care fumează ceva anume au o veselie anume, așa nu va lipsi umorul nici aici, răsărind din asocieri pentru care, în stare de veghe, un psiholog v-ar privi cu mână pe telefon, gata să sune la Psihiatrie.

Na o mostră ușurică:

Îmi iubeam destul de mult fiica, deși întotdeauna am privit-o cu precauția meritată de orice femeie care va ajunge, în cele din urmă, în brațele altui bărbat.

Și una mai adânc trasă în piept:

Muriel își avea propriile eșecuri, pe care i le provocau de regulă tortul cu mere și babele. O înspăimântau babele și încerca mereu să le ajute să treacă strada, deseori chiar fără să le ceară părerea. […] Iar enervată era alt om. Își făcea nevoile pe strămoșii mei cei mai comuni și mai apropiați, mă făcea (și câtă dreptate avea) contrarevoluționar și, în cele din urmă, dacă superioara bogăție a lexicului meu o scotea din sărite, începea să plângă și se refugia în closet. Am visat adeseori că era posibil să piară pentru totdeauna lunecând pe scurgerea latrinei. Cu ce satisfacție aș fi tras, de multe ori, de justițiarul lanț al acesteia.

Însă apogeul etnobotanico-literar a fost atins alături de soția atașatului cultural.

Nu știți cine e soția atașatului cultural?

După ce o să citiți cele de mai jos, o să vă doriți să o cunoașteți pe soția atașatului cultural:

Soția atașatului cultural de la ambasada Austriei e perfectă. Când se despoaie, cărnurile îi par să debarce și saltă prin propria greutate. Deși stau să cadă, rămân suspendate, elastice, ușor șovăielnice, dar sigur pe ele, ca atleții care, pregătindu-se să arunce greutatea, verifică mobilitatea piciorului pe care își vor sprijini elansarea. Sunt bicolore, doar pe jumătate bronzate de soarele zgârcit din Washington și de aparatul de soare artificial.

Doamna atașat are pieptul și șoldurile de 90. Dar nimeni n-ar trebui să vorbească de o femeie fără s-o fi pipăit. Răceala feselor ei are o consistență extracarnală, de fruct inexistent. Iar să-i străbați cu podul palmei vâltoarea piciorului e o călătorie din care nimeni n-ar vrea să se mai întoarcă.

Soția atașatului cultural austriac a învățat amorul la Școala din Viena. Are un stil inconfundabil. Pronunța perfect gemetele, iar fâlfâitul ei final depășește în delicatețe moartea Margotei Fonteyn în Lacul Lebedelor. De la plete la linia degetelor de la picioare, doamna atașat e un animal perfect. Când e îmbrăcată, simte dorința de a o agresa doar 65% din populația masculină și 44,3% din populația feminină a Washingtonului. Dar când doamna atașat se dezbracă, fapt totuși neverificat de Institutul Gallup, agresorii ajung la respectiv, 98% și 76%.

V-am prins în mreje, nu-i așa?

Cred că mă fac dealer de literatură.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru ceva puternic de tot, man!

Leave a Comment.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.