Timpul e un inamic feroce, dar lectua rezistă:
1001 Albums You Must Hear Before You Die – titlul vă sună cunoscut, sunt convins, fiind una dintre acele colecții foarte populare, care mai includ filme, picturi sau minuni ale naturii. Ce este aparte la acest album editat de Robert Dimery este că, fiind vorba despre muzică, s-ar putea lipsi de texte, însă tocmai acestea sunt esențiale. Fiecare dintre prezentări e scrisă în deplină cunoștință de cauză, punctînd contextul personal și societal al fiecărui album, dar și perspectiva proprie autorului. Sunt meloman, dar se pare că unul foarte neștiutor, pentru că am descoperit o veritabilă mină de aur de viitoare audiții: Tapestry al lui Carol King, Tea for the Tillerman al lui Cat Stevens, Gunfighter Ballads al lui Marty Robbins, Tragic Songs of Life al Fraților Louvin, iar lista ar putea continua. Până la 1001.
Bad Therapy – un exercițiu de curaj și sinceritate cum rar se întâlnește în lumea vastă a psihologiei de popularizare. Jeffrey A. Kotler și Jon Carlson, terapeuți cu experiență, din generații diferite, își provoacă un număr considerabil de confrați întru mărturisiri despre cazuri când au dat greș în a gestiona pacienți. Multitudinea de reacții de la cei intervievați este revelatoare în sine – unii sunt deschiși, alții defensivi, unii au făcut pace cu eșecul, pe alții încă îi doare. Poveștile care se înlănțuie sunt dureroase și m-au condus către două concluzii. Că Tolstoi avea dreptate când spunea că familiile fericite sunt la fel, pe când cele nefericite e fiecare nefericită în felul ei. Și că, oricât de bine pregătit ai fi din punct de vedere mental, există oameni cu care pur și simplu nu poți să relaționezi și mai bine stai departe de ei.
Zvonurile – o carte veche și depășită din punct de vedere al exemplelor pe care le oferă, dar de o frapantă actualitate în ceea ce privește conceptele și schemele teoretice pe care le propune. Jean-Noel Kapferer diseacă fenomenul zvonurilor în multe și coerente componente, care, la distanță de peste trei decenii de la redactarea lucrării, încă sunt impecabile în a explica viralizarea unor mesaje sau teoriile conspirației. Autorul punctează câteva lucruri esențiale. Unul ar fi că un zvon (sau manifestările sale contemporane) e o creație socială. Ascultându-l și reproducându-l (chiar când nu credem în el), îl potențăm, îl îmbogățim și îi asigurăm supraviețuirea. Apoi, un zvon apare când există un vacuum de știri și cunoștințe, pe care această formă de narațiune informală îl propune să îl acopere. De aceea, merită menționată o ecuație simplă, dar ilustrativă pe care o enunță Kapeferer – ZVON = IMPORTANȚĂ X AMBIGUITATE. Trăim vremuri tulburi, iar mulți semeni de-ai noștri cad pradă unor idei vădit eronate. Cartea de față nu îi scuză, dar îi face mai ușor de înțeles.
Despre multe alte cărți de non-ficțiune puteți citi aici.
