Poate voiați un titlu mai meșteșugit ales, dar n-am ce să vă fac.

Citiți Pogromul de la Iași de Radu Ioanid și asta va fi senzația.

De scârbă.

De suprem dezgust față de ce este în stare omul față de semenii săi.

De data aceasta, însă, românii nu mai pot pune distanța afectivă care să le protejeze eurile.

Toate cele prezentate în volum s-au petrecut pe teritoriul țării noastre, mai precis la Iași sau în trenurile care, ticsite de evrei, au bântuit dus-întors de acolo înspre Târgu Frumos sau Podu Iloaiei.

Le-am arătat cartea părinților mei și i-am întrebat dacă li s-a spus vreodată la școală despre așa ceva.

Evident că nu.

Nici eu, școlit după 1989, n-am auzit de toate astea până după ce am trecut pragul adolescenței.

N-am ales să citesc lucrarea lui Radu Ioanid ca să-mi pun cenușă în cap sau să fac pe fariseul.

Nici nu sunt masochist sau sadic.

Dar mi s-a părut un demers necesar.

Noi, românii, ne învăluim încă în coconul unei relaxări a propriului destin istoric.

N-am fost cuceritori, n-am avut colonii, n-am asuprit pe nimeni, noi am fost asupriții.

Dar uităm că suntem oameni și nimic din ce este omenește nu este străin.

Iar când un anume context i-a făcut pe o parte din români să își poate manifesta puterea asupra altora, au făcut exact precum toți ceilalți, exact în spiritul demonstrat de Philip Zimbardo în faimosul experiment de la Stanford, cel cu deținuții și gardienii.

Cartea oferă trei tipuri de informații despre ororile înfăptuite împotriva populației evreiești în iunie 1941 la Iași: rapoarte oficiale, mărturii ale supraviețuitorilor și poze.

Poze.

Așa cum bine spune Alexandru Florian în prefață, dacă nu vă convinge cuvântul scris, uitați-vă la o imagine.

Una singură.

Aceea care are comentariul următor:

Iași, str. Vasile Conta, în fața magazinului Frații Hirschenschon, aflat între magazinele Galman și La Ghem: unul dintre cei 180 de copii asasinați în pogrom.

Un cuvânt care apare recurent când sunt descrise orori de tot felul este ”jaful”.

Nu doar ideologia îi mână pe oameni înspre așa ceva, ci și simple simțăminte precum lăcomia, frustrarea sau invidia.

Asta mi-aduce aminte de spusele unui tip flegmatic, când dezbăteam aprins semnificația atentatelor de la Charlie Hebdo de acum câțiva ani. Mulți fluturau ideea conflictului între culturi, al unui război al lumilor.

Doar el a opinat calm:

– Nu, dragilor, e doar încă un episod din manifestarea urii săracilor față de bogați.

Ura de care nici românii nu sunt străini.

Așa cum nu le sunt străine nici patimile de mai sus.

Așa că luați Pogromul de Iași și parcurgeți-l, nu doar ca un avertisment împotriva antisemitismului, ci și ca încă un prilej de aducere aminte a faptului că nu suntem mai răi decât alți oameni.

Dar nici mai buni.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru că nu se tem să vândă și astfel de cărți.