Am un amic a cărui ambiție e să călătorească în toate țările lumii, ba chiar și să meargă pe Lună, când zborurile de agrement spre astrul ceresc vor deveni disponibile.

Și mie îmi surâde o astfel de ambiție, însă sunt conștient că e greu de atins în plan fizic, așa că am găsit o cale de a o îndeplini mental, prin intermediul cinematografiei.

Cu Bas ya Bahr, am reușit să trec fruntariile Kuwaitului, iar experiența a fost una de veritabilă întoarcere în timp.

Filmul regizat de Khalid Al Siddiq este realizat în 1976, dar vizează o perioada chiar mai îndepărtată, în care locuitorii micului stat din Orientul Mijlociu își câștigau existența nu prin exploatarea petrolului, ci prin lupta cu marea.

Nu întâmplător titlul poate fi tradus drept O, mare crudă!, pentru că relația omului cu această zeitate generoasă, dar capricioasă nu era pentru kuwaitieni una romantică, de prelungă contemplare.

Una dintre puținele metode de a atinge bunăstarea era pescuitul de perle, ocupație primejdioasă, care l-a lăsat schilodit pe un tată exigent, a cărui ambiție e să îl împiedice pe fiu să îi calce pe urme.

Cine se poate împotrivi, însă, glasului iubirii? Feciorul este îndrăgostit de o fată dintr-o familie mai înstărită, iar societatea, așa cum reiese în Bas ya Bahr, este una stratificată, paternalistă, deși ritualurile păstrează o aparentă coeziune.

Ca urmare, protagonistul cel tânăr se îmbarcă pentru o expediție menită a scoate din străfunduri prețioasele produse ale scoicilor, iar pericolele și privațiunile la care suntem martori au o inestimabilă valoare documentară.

Deși montajul este naiv, iar uneori chiar defectuos, scenele de pe nava pescuitorilor de perle au intensitate dramatică și coerență narativă. Stilul abrupt și înghesuit al cadrelor este similar și proiectează aceeași neliniște precum în pelicula lui Roman Polanski, Nóz w wodzie. Pe o navă, nu te poți ascunde de ceilalți decât mental și ești dependent de camarazi prin legături văzute sau nevăzute, o metaforă pe care o prezintă într-un mod de neuitat și Herman Melville în Moby Dick.

Poate cea mai mare calitate a acestei pelicule simple, după vorbă, după port, este că generozitatea cu care reconstituie tradiții și cutume nu este gratuită, ci servește dramei, care, deși localizată într-un colțișor îndepărtat al Golfului Persic, poate fi trăită și înțeleasă de oricine, fie că ești din jungla amazoniană sau înghețata Laponie sau Câmpia Bărăganului.

Bas Ya Bahr este încă un episod trist, dar viguros redat din zbaterea care l-a însoțit pe om de când a făcut ochi pe acest Pământ.

Sursă imagini: www.worldscinema.org.