Singura petrecere a burlacilor la care am participat pana acum o fost o experienta traznet, dar nu a avut nici pe departe caracterul orgiastic cu care aceasta manifestare prin excelenta masculina este indeobste asociata. Da fapt, eu inca nu am inteles daca in cadrul acestui eveniment se sarbatoreste sau se deplange punerea pirostriilor.
Cu toate acestea, ideea din The Hangover mi s-a parut promitatoare. Viitorul mire, doi prieteni ai sai, unul profesor sictirit, altul strivit de papucul gagicii, si fratele sociopat al miresei, pleaca in Las Vegas pentru a celebra ultimele zile de burlacie ale primului. Dupa o seara monstruoasa despre care nu ni se spune nimic, cei trei insotitori au de infruntat groaznice mahmureli si un fapt si mai infiorator: mirele a disparut. Unde mai pui ca apare si un bebe in peisaj.
Evident se lanseaza in cautarea lui si de aici vor rezulta gaguri numeroase, pentru toate gusturile, unele mai amuzante, altele mai absurde. Prea multe n-ar fi de spus despre The Hangover, decat ca, fara a fi vreo creatie inedita, e inzestrat cu niste dialoguri hilare, sustinute de niste interpretari decente. Nu ii lipseste nici caracterul moralizator, exprimat prin lupta impotriva terorismului relational (ghici cine?) sau printr-un omagiu adus prieteniei.
Un film pentru destindere, nimic altceva.
Nu mai râsesem de multă vreme la un film așa cum am râs la ăsta… mie mi-a plăcut 🙂
Poate ca eu, ca barbat, sunt mai obisnuit cu tampeniile pe care le fac cei de-un sex cu mine in astfel de ocazii :P.