Portret dublu
Avem aici un exemplu de tablou care dateaza din perioada Renasterii, dar care este foarte modern prin efectul pe care il produce.
Ca privitori, suntem pusi de Filippo Lippi in fata unei alegeri escheriene: sa acceptam perspectiva sau s-o respingem
Daca respingem perspectiva, imaginea devine idilica, infastisand un cuplu intr-o ipostaza simpatica: el ii invadeaza discret spatiul personal, iar ea nu da semne ca ar avea ceva impotriva. Spatiul care ii desparte nu decat acela care va fi strabatut pentru un sarut.
Daca acceptam perspectiva, figura lui se departeaza in plan secund si atunci nu mai vorbim de comunicare, ci mai degraba de lipsa ei, fapt care poate trimite la soarta nefericita a casatoriilor aranjate sau incheiate din interes. Mai pe sleau, el vorbeste intr-o directie, ea in cealalta, iar spusele lor nu par a se intalni niciodata.
Ce remarcan si intr-un caz si intr-altul este meticulozitatea in redarea costumatiei figurii feminine, cu decoratiunile ei diverse si imbibarea plina de precizie si gust a formelor.
