Macbeth Badya n-a fost un simplu spectacol, a fost o experienta culturala cumulativa.
Unicul interpret a reusit performante succesive.
In primul rand, m-a impresionat pitorescul figurii; machiat, cu un par lung cret pentru care sigur era invidiat de doamnele si domnisoarele din public, inzorzonat cu o sumedenie de clopotei cu sunet placut, a degajat un exotism greu de uitat.
Apoi, am fost coplesit de prestatia atletica. Nu numai ca a adoptat variate posturi obositoare (pe unele le-am incercat si eu in diverse situatii si pot sa depun marturie pentru caracterul lor extenuant), dar le-a si executat intr-un ritm frenetic, in perfect acord cu muzica. A existat un moment spre finalul reprezentatiei cand a facut o pirueta si stropii de sudoare s-au raspandit de jur imprejur intr-un magnific tablou al daruirii corporale.
Nu in ultimul rand, dupa ce m-am acomodat cu personajul si cu miscarile sale trepidante, am inceput sa apreciez si modul cum sunt punctate momente si motive cheie din opera care da numele spectacolului. Evident, au fost infatisate simbolic, insa chiar si asa, am fost uluit de caracterul vag androgin in care si-a tinut personajul, fapt care i-a permis sa ii redea atat pe Macbeth cat si pe Macbeth cu maxima sugestivitate.
Dincolo de toate, Macbeth Badya m-a transportat intr-o lume indepartata si fascinanta, antica Indie care dadea lumii Vedele, cand inca in alte parti ale lumii de-abia se scrijelea pe stanci neslefuite, totul prin intermediul unei opere universal accesibile, cea shakespeariana.
Sursa imagini: www.shakespeare.tncms.ro.
