În preambulul unui recital, cu fleru-i de mare, mare actor, Ian McKellen ne îndeamnă să nu ezităm să mergem a ne vedea artiștii preferați câtă vreme mai sunt cu noi.
Și dă exemplul propriei greșeli, de a fi ratat șansa de a-l urmări pe Elvis în concert în Las Vegas.
Cred și io că-l doare.
Așa că îi înțeleg pe cei care, animați de nostalgie, vor da năvala la Guns N’ Roses la vară, dar eu, unul, tot prefer să caut să trăiesc emoția manifestării unui artist câtă vreme mai e în plenitudinea forțelor creatoare.
Pentru că nu toți sunt maestrul Victor Rebengiuc, să te poată copleși la 90 de ani.
Ca urmare, n-am ratat ocazia de a-l revedea pe Adrian Naidin în Rock the Symphony la Filarmonica ”Oltenia” Craiova.
A fost o reeditare a spectacolului din deja legendarul Craiova Jazz Festival din 2022, dar a existat o diferență.
Dacă acolo, acompaniat doar de câțiva virtuozi, vocea și violoncelul lui au fost ca un râu limpede și răcoros de munte, acum, având în spate oastea câtă frunză și iarbă a Filarmonicii craiovene, a fost ca o stihie dezlănțuită.
Mi-a plăcut și generozitatea de a-i acorda spațiu interpretei Leyah (Magdalena Cichirdan) și melodiei ei grave, care ne vorbește despre cel mai mare flagel al prezentului – războiul – și cea mai ardentă dorință a celor mai mulți dintre noi – pacea. Unde mai pui că videoclipul a fost filmat în Craiova.
Nu am apucat să mă întristez când Adrian Naidin și Leyah (gândul spre Star Wars a fost inevitabil) au părăsit scena, pentru că prim-planul a fost luat de dirijorul Remus Grama.
Mare figură.
Și nu e vreo glumă la adresa staturii sale, deși, la câte autoironii a produs pe tema asta, mă îndoiesc că l-ar deranja în vreun fel, ci un elogiu unui om care nu conduce un spectacol, ci este el însuși un spectacol.
După cum bine zicea amica Anda într-o postare pe Facebook, le dă clasă multor comedianți de stand-up. Nu doar că a avut poante de tot hazul, dar n-a fost doborât de niciun fel de reacție din public, ba chiar le-a parat și deviat mai ceva ca Neo a lu’ Matricea (traducere liberă).
Micutzu are rival.
Din toate punctele de vedere.
Sub bagheta lui debordând de energie, un ansamblu de muzicieni motivați 120% ne-a luat pe sus și ne-a purtat printr-un periplu simfonic al unor melodii rock și pop care sunt deja parte a patrimoniului umanității:
Smoke on the Water de la Deep Purple.
Mamma Mia și alte câteva de la ABBA.
Smells like Teen Spirit de la Nirvana (modul cum a filmat un domn în vârsta din fața mea piesa asta a fost cel mai tare omagiu care i se poate aduce).
Purple Haze a lui Jimi Hendrix.
Bohemian Rhapsody de la Queen.
Și, bineînțeles, Sweet Child o’Mine de la Guns N’ Roses.
Așa că vă îndemn să mergeți la concertul de la vară, dacă simțiți că astfel vă împliniți un vis.
Eu, unul, am treabă aici, în Craiova, unde evenimentele de calitate nu mai prididesc să apară.
Doar v-am spus că 2023 va fi un an săltăreț.
Nu m-au crezut mulți la început.
Dar până la sfârșitul anului, o să-mi dați dreptate.
Toți.
Imaginile sunt surprinse de neobositul Daniel Botea.
